Budapesta, Grădina Zoologică

Grădina Zoologică din Budapesta pare să fie o atracție principală a acestui oraș. Eu am vrut să îl duc pe puști acolo pentru că-i plac animalele și ca să văd de ce e așa de renumită. Așa că, sâmbătă, înainte de concert, ne-am petrecut acolo mai mult de patru ore și n-am văzut decât aproximativ 80% din ceea ce era de văzut.
Deci, în primul rând, e mare. E relativ în centrul orașului, în parcul central, cu gps-ul noi am ajuns foarte ușor chiar la intrare. Biletele mie mi s-au părut accesibile ca preț deși pot părea un pic cam mari în comparație cu ceea ce se plătește în țară la noi. 2100 forinți pentru adulți și 1500 forinți pentru copii. A fost cald, cam prea cald, e nevoie de mult timp pentru a parcurge totul și cred că e recomandat să fie vizitată când temperaturile sunt mai scăzute.
În opinia mea, grădinile zoologice, oricât de întinse ar fi, oricât de mult s-ar preocupa oamenii ca habitatul animalelor să fie cât de apropiat de cel natural, tot sunt închisori pentru animalele alea care sunt, inevitabil, supuse la adaptări forțate și știu sigur că aș prefera să nu văd vreodată un animal, oricât de exotic, dacă asta ar însemna să nu existe grădini zoologice și animalele să fie libere la ele acasă. Dar ele există și bucuria și încântarea puștiului m-au bucurat și pe mine, deși a fost o bucurie umbrită de gândul că animalele plătesc un preț prea mare pentru ca oamenilor să le fie satisfăcute poftele.
Vizitatorii au fost într-un număr foarte mare, plin, plin de copii de toate vârstele. Animalele mie mi s-au părut cam plictisite, cele mai multe dintre ele, sau, probabil, or fi fost doar lovite de căldură. Noi ne-am simțit bine în țarcul căprițelor unde puștiul a mângâiat niște iezi și și-a mai înfrânt astfel teama de orice animal. Da, cred că îmi seamănă, și eu sunt la fel, mi-e teamă să mă apropii de animale. El a mai fost încântat de pantere și de tigru, de ursul Baloo (dacă e urs, e musai să fie Baloo, cel din Cartea Junglei), de pelicanii pe care a fost lăsat să îi hrănească cu peștișori, de cei doi crocodili leneși, girafele – sunt chiar multe – care mie mi s-au părut delicate și blânde și pe el l-au speriat din cauză că erau așa de mari și limba cu care una dintre ele l-a lins pe mână era cam lungă. Păsările, de tot felul, din toate colțurile lumii, m-au întristat cel mai mult pentru că pe ele le-am simțit ca fiind cele mai constrânse de lipsa spațiului. Ele, cărora aripile le folosesc pentru a zbura spre cer, sunt obligate să trăiască în locuri închise, acoperite. Cât de crunt poate să fie? Șerpii și târâtoarele le-am evitat, nu ne-au atras în nici un fel. La fel și gândacii de tot felul, mult prea mulți, prea diverși, după părerea mea. Maimuțele, gorilele în special, sunt una dintre atracțiile parcului zoo și e plin de lume acolo. Or fi pentru că oamenii simt că le seamănă, nu? Au spațiu destul de mult, amenajat probabil după modelul natural dar… eu le-am văzut tare triste. Sătule, fără vlagă. Așa mi s-au părut toate animalele. Poate mai puțin trigrul care se plimba agitat în spațiul lui și lăsa împresia că e tare fioros. Elefanții și rinocerii impresionează doar prin dimensiune, păsările flamingo și antilopele mi s-au părut frumoase, pinguinii stăteau pitiți într-un colț retras iar focile se ascundeau de căldură. Rățuștele cred că erau în elementul lor, lacul amenajat fiind destul de mare și cu multă verdeață. Grădina zoologică din Budapesta e o combinație de zoo cu grădină botanică așa că nu lipsesc arbori din toată lumea și plante, flori de tot felul.
Așadar, nu știu să vă spun dacă Grădina Zoologică e ceva ce merită vizitat sau nu. Dacă vă doriți să vedeți pe viu animale cunoscute doar din cărți sau de la tv, da, sunt acolo foarte, foarte multe. Dar… eu aș prefera, dacă ar fi de ales, să întâlnim animale mai puține dar s-o facem în habitatul lor firesc. Sau, dacă nu se poate, să le lăsăm în pace.
Credeți că există animale fericite la grădina zoologică?