Gânduri într-un câmp cu flori

Ai privirea unui om puternic, mi-a spus azi un medic psihiatru cu care am stat de vorbă. Şi ştiam că are dreptate. Că sunt un om puternic chiar dacă nu mă mai prea simt eu aşa. Dar mai ştiu şi că, de prea multe ori, un exterior puternic ascunde tocmai un interior sufocat de slăbiciuni. Şi suntem obligaţi să ţinem stindardele sus pentru că aşa sunt obişnuiţi cei din jur să ne vadă, să ne perceapă – puternici.
Drumurile, când conduc mult şi sunt singură, aşa ca azi, îmi sunt prilejuri potrivite adâncirilor în sine, meditaţiei şi, neapărat, pentru că nu prea se mai poate altfel, melancoliei şi tristeţii. Şi gândurile vin, se strecoară câte unul sau, pur şi simplu, năvălesc haotic… dar vin, din toate ungherele, cerând drept de apel. Azi m-am oprit din drumul meu pe un câmp imens plin de flori – albe, galbene şi mov – atât de frumos, de colorat şi de viu încât totul în jur părea îmbrăcat în haine de sărbătoare şi c-o minunată pelerină verde. Am vrut să fac nişte poze acolo însă Sony-ul meu cel tânăr tocmai suferise un accident şi-a fost nevoit să intre de urgenţă în spital pentru o intervenţie pe cord deschis aşa că mi-am lăsat maşina pe marginea drumului şi m-am întins pur şi simplu în iarbă, mi-am pus mâinile sub cap, am privit cerul pe care norii desenau poveşti şi am lăsat o vreme gândurile să-şi găsească locurile potrivite în mintea mea.  
Nu cer ca lucrurile să fie mai uşoare, hopurile mai puţin dificile sau împiedicările mai nedureroase. Sunt conştientă că drumul firesc prin viaţă e unul anevoios, că nu are cum să fie mereu lin, aşa cum nu e nici mereu extrem de dificil. Ştiu asta şi accept şi nu cer să primesc nimic de-a gata. Ceea ce cer – ceea ce îmi doresc – e să simt că am forţa, puterea de-a face faţă la toate. O am, îmi dau seama de asta când sunt pusă în situaţii grele. Dar aş vrea să fie o stare de normalitate şi să nu am nevoie să îmi spună ceilalţi că sunt puternică ci să o simt eu, pur şi simplu. Să am încredere în mine. Dar ăsta mi se pare un lucru al naibii de greu după toate câte au fost. Şi sunt.
Să aveţi o seară senină, aşa cum a fost cerul ce m-a îmbrăţişat pe mine azi. Şi să vă fie bine!