Ce-ar fi ca măcar o zi pe săptămână să evadăm din lumea plină de responsabilități pe care o avem și să ne simțim limpezi?
Ca măcar o zi pe săptămână să nu avem parte de critici, păreri contrare, discuții controversate?
Ca măcar o zi pe săptămână să ne simțim despovărați și să nu trebuiască să răspundem la întrebarea – asta cum o mai rezolv?
Ce ar fi ca o zi pe săptămână, măcar o zi, să ni se aducă aminte de lucrurile pe care le facem bine și să fie lăsate la o parte cele ce nu ne ies așa cum ar trebui sau am vrea?
Ca măcar o zi pe săptămână să fim lăudați și apreciați pentru ceea ce avem frumos și bun în noi?
Ce-ar fi ca măcar o zi pe săptămână să ni se spună ceea ce ne-am dori să auzim, dincolo de sinceritate sau realitate?
Ca măcar o zi pe săptămână să nu trebuiască să fim puternici și motivați și bine acorați în drumul nostru?
Ce-ar fi ca ziua aceea să fie azi?
0
Articol anterior
13 comments
Ar fi frumos…tare frumos…
Cu cât mai frumos, cu atât mai greu de îndeplinit, nu?
Pai daca ziua aceea este azi, eu iti spun ca ai un blog frumos, un baiat frumos, ca iti sade bine pe bicicleta, ca scrii bine, ca ai mereu idei sensibile, si ca te respect pt ca articolul tau despre Cristi Minculescu si retragerea lui mi-a facut un mare bine, indirect! O zi frumoasa!
Ioana, mulțumesc frumos! Ai înțeles exact ce vroiam eu să zic… că, de fapt, chiar dacă nu avem o astfel de zi, declarată, oficială, gesturile oamenilor o pot transforma.
Mulțumesc pentru aprecieri… puștiul e frumos că așa e el, nu e deloc meritul meu, cu bicicleta, da, am o relație specială și mă bucur, de scris scriu cum simt, așa haotic și schimbător. Cât despre Iris… mi-ar plăcea să știu care a fost influența lui asupra ta…
Zi frumoasă!
Pai am avut si eu o experienta din asta de a placea un tip din domeniul artistic, si m-am simtit vinovata, am si eu o poza impreuna, si m-am simtit mai bine vazand ca si tu ai un fel de idol cu care te-ai pozat 😀
Ei, unele lucruri sunt pur și simplu, firești… 🙂
N-am prea crescut având modele, și idoli și chestii dintr-astea. Cu Iris a fost ceva special… și am poze multe cu ei, cu toți… și atâtea amintiri, și atâtea emoții… măcar alea, orice s-ar întâmpla, nu mi le ia nimeni. Și atunci, pentru ce vinovăția?
Îmi plac visele tale. Mă gîndesc chiar să inventez săptămîna de opt zile, pentru asta…
Sau mai bine s-o scurtăm, să fie numai șase…
A, păi dacă e să facem „reduceri de personal”, atunci să tăiem drastic: facem săptămîna de două zile! Duminică şi evident, vinerea de week-end. Aşa o să dispară şi morocănosul luni cînd nimeni n-are chef de nimic! 😆
Ahh, votez pentru vineri dar de duminică nu știu ce să spun… nu-s chiar mare fan.
Moamă, faci şi pretenţii?! I-auzi la ea – nu-i plac duminicile! Ştii ce? Nemulţumitului i se ia darul: am să fac săptămîna din două zile de marţi, aşa, ca să aibă fiecare cîte trei ceasuri rele! E bine aşa? 😆
Mda. Și cum toate merg pe dos, ne-am scos, vom avea parte doar de ceasuri… bune!
Aşa îţi doresc, să fie toate bune! *hugs*
Comments are closed.