Seninătate

by loredana
1 comment

Răsfoiesc o carte – Jocul cu mărgele de sticlă, H. Hesse – pe care nu prea reușeșc să o citesc, nu știu de ce, n-oi fi având starea potrivită, deschiderea sau pur și simplu, răbdarea… Dar am găsit un fragment asupra căruia m-am oprit:
Mi-ar face plăcere să-ți mai spun încă ceva despre seninătate, despre aceea a stelelor și despre aceea a spiritului… Te stăpânește o pornire împotriva seninătății, a voioșiei, probabil pentru că a trebuit să parcurgi un drum al tristeții, iar acum orice limpezime și bună dispoziție […], ți se par ceva superficial și pueril, și laș, o fugă de spaimele și abisurile realității într-o lume limpede… Dar, dragul meu rob al tristeții, chiar dacă această fugă este reală […] toate acestea nu știrbesc nimic din seninătatea adevărată, aceea a cerului și a spiritului, nimic din valoarea și strălucirea lor.
Și dacă seninătatea se pierde pe drumurile vieții și nu mai poți să o regăsești?

0

S-ar putea să-ți placă și

1 comment

childagain 23 septembrie 2012 - 13:10

O regasesti, intotdeauna o regasesti… chiar daca mult mai tarziu ! Poate, atunci cand esti pregatita sa lasi in urma ceea ce ti-a alungat-o…

0
Reply

Lasă un comentariu