Ce vă strecoară entuziasm în vene?

by loredana
15 comments

Cine a inventat diminețile de luni n-ar putea, dacă tot nu e posibil să le desfințeze, să le transforme în ceasuri transformatoare a gândurilor în fapte? Eu mă trezesc, de obicei, lunea dimineața cu mult entuziasm în vene, cu multă dorință de a face lucruri și în minte mi se zbat o grămadă de gânduri, de planuri, de idei, de dorințe pentru întreaga săptămână.
Din păcate, cele mai multe dintre ele se pierd deja pe parcursul primei zile a săptămânii, doar unele mai curajoase rezistă și se încăpățânează să tot bată la ușa minții mele, să nu le uit. Pe orice drum aș merge, entuziasmul tot se tocește, determinarea își pierde din forță și, cu fiecare zi care trece, lupta e tot mai crâncenă. În a menține viu interesul, în a păstra hotărârea. Dar, cât timp lupți, e o șansă, nu?
Am în minte, lucrez, de fapt, deja, la un nou proiect. E vorba de ceasul rău pe care vreau să îl transform într-un punct de răscruce către ceva bun, de care vă ziceam într-un alt post. Un ceas rău care m-a dezamăgit, m-a demoralizat, mi-a dat o palmă și, în același timp, m-a obligat să gândesc mai alert, să iau decizii clare și să pun lucrurile în mișcare. Să nu dau înapoi, să nu renunț. Și, după o săptămână, pot să spun că ideea a ceea ce vreau să fac e aproape în totalitate concretizată, că lucrurile încep să se lege, oamenii să se implice și… o să iasă ceva frumos. Un proiect de-al meu, 100%, nu împrumutat, nu adoptat, unul gândit și realizat în totalitate de mine și oamenii care vor să lucreze cu mine. Ahh, de-ați înțelege ce viață îmi strecoară în vene gândul ăsta și câtă dorință e în mine de a face niște lucruri frumoase…
Hai, spuneți-mi, pe voi ce vă motivează să vă dați jos dimineața din pat? Ce vă aduce în suflet entuziasmul acela atât de necesar pentru a face lucrurile bine? Ce vă stârnește, ce vă provoacă plăcere și dorință de viață, de stare de bine? E de ajuns să aveți un loc de muncă bine plătit (binele ăsta fiind așa de discutabil), să aveți pasiuni cărora le puteți da curs, copii care să vă umple viața, etc., pentru a vă trezi cu seninătate în suflet dimineața?

0

S-ar putea să-ți placă și

15 comments

B. 22 octombrie 2012 - 15:43

Te-aş putea ajuta la acest proiect al tău?

0
frmshk 23 octombrie 2012 - 06:18

Bună. Păi, m-ai putea ajuta dacă mi-ai spune ceva despre tine…

0
B. 23 octombrie 2012 - 11:36

🙂 Tocmai ţi-am spus despre mine! (că: unei nice person like you oricând m-ar binedispune să-i pot da o mână de ajutor, fie în online-cât de puţin ar fi, eu nefiind vreun mare guru al lumii ăsteia 2.0, fie în alt mod).

0
frmshk 24 octombrie 2012 - 11:02

Ahh, da, și eu aș putea ajuta la multe… dar nu cred că mă primește nimeni înainte de-a mă prezenta măcar… 🙂
Acum dau drumul proiectului și o să scriu curând despre el, mai vb atunci…
Mulțumesc frumos de ofertă, apreciez. 🙂

0
Ioana K-man 23 octombrie 2012 - 09:11

Mie nu-mi ajunge, mai exact nu-mi mai ajuge. Am nevoie mereu de provocari noi si diverse ca sa-mi mentit spiritul alert.

0
frmshk 24 octombrie 2012 - 11:02

Și reușești? Găsești activități care să îți satisfacă nevoia de implicare?

0
Ioana K-man 24 octombrie 2012 - 11:12

Da, gasesc, un curs de limba straina, un spectacol, un copil. Cand voi creste mare voi gasi si altele 🙂

0
frmshk 24 octombrie 2012 - 16:45

Ahh, și mai e mult până crești mare? Nu de alta dar poate împrumut de la tine niște idei… :))

0
Ana Maria 24 octombrie 2012 - 06:50

Mult succes in desfasurarea proiectului! 🙂
Ma gandeam , citind articolul , ca americanii aia nu degeaba au pus ei Duminica ziua ce incepe saptamana 😀
Pe mine ma motiveaza o speranta , in fiecare zi.

0
frmshk 24 octombrie 2012 - 11:03

Mda, să mai acapareze din efectele grele ale zilei de luni… :)))
O speranță pentru fiecare zi… oare de unde aș găsi atâtea?

0
Ana Maria 24 octombrie 2012 - 11:16

Habar nu am….poate din speranta insasi? 😀

0
frmshk 24 octombrie 2012 - 16:46

Poate că ar fi un exercițiu bun, de voință… să dai naștere, în minte, în fiecare zi, unei speranțe… și să vezi apoi, la trasul liniei, cum stai… 🙂

0
ella 24 octombrie 2012 - 15:30

Iti urez multa bafta in legatura cu proiectul!! Abia astept sa flu despre ce e vorba!
– Cat priveste motivatia pentru a ma da jos din pat, cred ca depinde de situatia in care ma afluy. De cele mai multe ori, merg inainte gandindu-ma la lucruri frumoase. La un ceai cald pe care il fac atunci cand ajung acasa, la un film, la faptul ca vine sfarsitul saptramanii si o sa dorm mai mult. Din pacate, in ultimii ani a trebuit sa ma rezum la placeri mici, necostisitoare. Probabil un loc de munca platit decent, mi-ar da alte sperante si as privi viata altfel. Cu planuri de calatorii, cu pasiuni pe care mi le-as permite financiar…si alte d-astea ce implica bani.

0
frmshk 24 octombrie 2012 - 16:44

Ahh! Mie astea nu-mi mai ajung. Am nevoie de lucruri care să mă pună în priză, să mă oblige la activitate. Și asta fac, mă pun la treabă eu pe mine, chiar dacă fac lucruri din care nu-mi ies bani… Și iar ajungem la marea problemă. Fir-ar. 🙂

0
KIDS for KIDS « Ecoul tăcerilor 1 noiembrie 2012 - 18:38

[…] for KIDS e proiectul de care vă spuneam că-mi preocupă timpul, mintea, aici. Ceasul rău transformat în ceas […]

0

Comments are closed.