Ăsta chiar e un gând aiurea, la propriu. Dar s-a umflat în piept, a urcat pe gâtlej şi apoi, primind un bobârnac de la târfa asta pe care-o cheamă viaţă, a zbughit-o afară.
Uneori îşi face loc în mine un sentiment cumplit de inutilitate a vieţii. Sentimentul că tot ce-a fost de trăit, am trăit. Şi degeaba mă zbat şi mă agit, jocurile sunt făcute, e final, fără final. Şi e profund, şi e clar şi explicit. Nu o bănuială. O certitudine. Mda, ştiu, ” totul e deşertăciune ” dar ăsta nu-i un gând de împăcare când simţi că drumul duce tot acolo, că nici un efort nu-şi are rostul… că degeaba te prefaci că e bine, că-i tot rău, de fapt… că degeaba te prefaci că poţi, că-i numai o aparenţă… că degeaba te minţi că merită, când rezultatul e tot ăla…
Ce naiba faci în clipe de astea? Te aşezi într-un colţ şi aştepţi să treacă sau dai de pământ cu toate, sperând că ceva mai poate vibra? Că te mai poţi amăgi? Sau taci şi accepţi, că asta-i viaţa?
0
Articol anterior
10 comments
In momente din astea incerci sa zambesti si sa te gandesti la cei care sunt importanti pentru tine. La lucrurile frumoase din viata ta, la planurile de viitor…
Si la mine sunt dese momentele in care sunt efectiv la pamant, insa am invatat sa ma adun si sa imi spun ca-s toate trecatoare…Hugs!!
Multumesc, Ella. E adevarat, toate sunt trecatoare. Doar ca… parca conteaza si cum trec…
Sa fii la pamant si sa te ridici, nu-i o tragedie. Nici chiar sa fii la pamant si sa nu vrei sa te ridici nu-i cel mai rau. Tragedie e sa mergi inainte si sa simti ca e inutil…
🙂
ella stie 🙂
Toti stim. Da’ nu recunoastem, nu? 🙂
Multumesc.
mda … e grea lupta cu ego-ul … mai ales atunci cand el se incapataneaza sa-ti arate doar fragmentul din imagine in care esti numai tu. da’ banuiesc ca stii ca-n imaginea aia mare (de ansamblu), de fapt nu esti singura …
Mda, asa o fi… E mai greu sa lupti cu tine decat cu oamenii, nu?
Doar ca lupta asta – daca e – nu inceteaza. Poate adoarme, dar nu se termina, e clar.
De stiut stiu… dar… trebuie neaparat ca gandul ne-singuratatii sa ajute?
nu trebuie … da’ daca nu ajuta atunci e clar ca lupta cu ego-ul nu-i inca terminata (de unde rezulta si ca ea se termina d.p.m.d.v. candva).
da, da’ poate se termina doar o data cu viata si nu mai ai nici macar ocazia sa intelegi ca s-a terminat. 🙂
nush cum e la altii, tot ce pot spune e ca la mine s-a terminat.
la altii mai e… inepuizabil, parca!
Comments are closed.