– mami, hai să îți arăt ce am desenat, e un aparat, când o să fiu mare, o să construiesc aparatul ăsta cu care o să fac inimi… (da, desenul e cel din imagine)
– de care inimi, Marc, de carton, de plastic, de ciocolată?
– nu, mami, inimi adevărate, care stau în piept…
– și ce-ai să faci cu ele, pentru ce îți trebuie?
– am să le dau tuturor, să fie bucuroși, să le împlinească dorințele…
Mda. Într-o altă zi îmi spusese că el vrea, când va fi mare, să fie constructor și vopsitor, să facă case frumoase și colorate, să le dea oamenilor, să se bucure… (v-am mai spus că el e terapia mea, nu? și noroc că de la ședințele cu el nu pot lipsi…)
0
15 comments
Asa ceva nu se poate comenta.
Un asemenea spirit vesel nu poate fi decat o alinare pentru cei din jur.
Așa e. Cât de urâtă ar fi lumea oamenilor mari fără ei, copiii.
Ştiu eu o haită de indivizi cărora le-aş înfige cîte o inimă imensă în piept, să se tăvălească pe jos în pragul infarctului de cîte ori încearcă să scadă salariile şi pensiile, să crească taxele, impozitele şi alte biruri ori să dea cadou străinilor bunurile ţării româneşti.
Crezi că l-ai putea convinge pe puşti să construiască acel aparat înainte să dispărem de tot ca naţie şi teritoriu…?
De dispărut nu vom dispărea. Doar că nu se știe în ce ne vom transforma.
Ei, ba se ştie: în oale, respectiv ulcele. 😀
Si eu am vrut sa conduc trenuri..Si pana la urma..E, las ca e bine…Nu ar fi rau sa ii reuseasc aia cu inimile 😀
Ei, și el a fost deja cosmonaut, și toboșar, și câte altele… acum e constructor, mâine, mai vedem…
Aparat de făcut inimi… Marc mi-a făcut dimineaţa mai frumoasă. Îi mulţumesc. 🙂
Să vedeți cu câtă seriozitate-mi explica el… mami, inimi adevărate… e fascinantă copilăria asta și încrederea pe care o are…
Copilul asta e un mic ingeras! :*
E doar… copil. Așa cum e firesc să fie. 🙂
Fac programare la o a doua inima… 🙂
Bine, ținem minte. 🙂
Ai un copil foarte altruist. Ce bine ar fi ca viaţa şi oamenii să nu-l schimbe!
Tind să cred că e doar… copil. Nu știu de unde-i vin toate ideile, unele surprinzătoare dar bănuiesc că așa e firesc să fie, că așa sunt și alți copii.
Viața o să-l schimbe, e clar. Și oamenii. Dar îmi doresc din suflet, dacă se poate, să-i rămână seninătatea.
Comments are closed.