Când un om îţi dă o palmă, întoarce-i şi obrazul celălalt. Când îţi cere o pâine, dă-i şi haina de pe tine. Cică asta te face un om bun. Un bun creştin.
Da’, ok, da-n jungla în care trăim, nu prea-i posibil. Când un om îţi dă o palmă, n-ai timp nici să te dezmeticeşti, că-ţi trage şi un pumn.
Când un om e capabil să-ţi facă rău, obrazul tău întors nu-i va părea decât un semn de slăbiciune – una neapărat de exploatat – şi nicidecum o lecţie moralizatoare.
O altă vorbă zice ceva de genu’ – fereşte-mă de prieteni, că de duşmani mă feresc eu. Aşa e. Faţă de cei cărora nu le placem sau nu ne plac, ţinem garda ridicată. În faţa prietenilor, ne dezbrăcăm armura pentru că n-o considerăm necesară. De aia loviturile venite din partea lor rănesc mai rău, mai adânc, mai profund. De aia palmele alea lasă urme ce nu se pot şterge.
Să nu te încrezi în oameni, aş zice. Şi totuşi, oricât de multe palme ai primi, continui s-o faci. Cum ai putea altfel, de fapt?
0
Articol anterior
2 comments
„Cum ai putea altfel, de fapt?” … sa te izolezi si sa devii asocial? works for me…
altfel spus, rational, nu mai cred in povesti cu cai verzi pe pereti … si de fiecare data cand apuca cineva sa ma vada destul de mult incat sa observe ca nu am armura, ma astept s-o incasez la greu. da’ fiindca ma astept … nici macar sa ma supar nu mai pot si nici timp nu mai am deoarece atunci se aplica planul B: run, run for your life! o palma apuci sa-mi dai … a doua doar in vise (ca nu mai ma gasesti vreodata).
iar daca e sa analizez d.p.d.v. al „sufletului” … atunci tre’ sa spun ca iar nu mi-e frica: prea putini oameni isi deschid sufletul indeajuns inca asta sa ma convinga s-o incasez de mai multe ori. iar rarele exceptiile la regula asta … pai ele nu fac decat s-o intareasca! 🙂
Io sunt mai naiv, asa, de felul meu…. si, atunci cand dau o palma chiar asrept si celalalt obraz. de cele mai multe ori functioneza.
Comments are closed.