Se anunță ploi…

… nu la radio, ci pe net. Avem la îndemână, pentru fiecare pas pe care îl facem, tehnologia care ne permite să anticipăm, în destul de mare măsură, ceea ce urmează. Suntem mereu conectați atât cu lumea de lângă noi, cât și cu cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Internetul face minuni,  e clar. Nu știu dacă, în același timp, nu dăunează pentru că ne privează de orice reală intimitate… dar poate că e o discuție prea amplă și prea filozofică…
Ideea e că plec la drum, iar. Milano, Torino. În partea aia a lumii se-anunță ploi. Multe. Nu mi-am pus umbrelă. Dar cui îi pasă de umbrelă când azi mă așteaptă un drum cu autocarul până la Cluj, un avion de la Cluj la Bergamo, un autocar de la Bergamo la Milano, un metrou în Milano și un tren către Torino? Mda, azi o să fie ziua mijloacelor de transport în comun… mâine, poate – dacă previziunile meteo sunt greșite, așa cum sper eu – reușesc să pedalez o bicicletă și, atunci, mai e că meniul complet…
E a treia mea plecare pe anul ăsta. Și e prima oară când fac o astfel de ieșire doar între fete. Tot anul ce mai e înainte se-anunță așa, plin. Și mă bucur, pentru că e în mine un dor de ducă veșnic neostoit. Dar, mă simt și așa, cumva apăsată, cu-n fel de ghem de tristețe-n suflet, cu gândul la puștiul care a rămas la bunici… cred că așa ne-o fi dat, să fim veșnic împărțiți între ceea ce lăsăm în urmă și ceea ce avem înainte?! Prinși între lumi pe care nu le putem mereu îmbina…
S-aveți zile senine!