” AM DEVENIT propria mea versiune de optimism. Dacă nu pot să intru pe o uşă, încerc pe alta – sau îmi fac eu o uşă a mea. Ceva minunat se va întâmpla, oricât de cenuşiu ar fi prezentul. ” – Rabindranath Tagore, 1861-1941
Se pare că avem capacitatea asta, de-a găsi portiţe de ieşire din orice situaţie, de-a ne crea noi înşine, chiar, portiţele acelea atunci când totul pare închis în jurul nostru. Cred că, în esenţă, suntem optimişti, chiar şi cei mai pesimişti dintre noi. Pentru că, într-adevăr, speranţa moare ultima. După noi, e clar.
Să vă fie ziua senină, colorată şi plină frumos!
0
4 comments
Omu’ ala zicea ca-si face usa sa intre undeva. Nu vorbea de portite de scapare.
E si optimismu’ asta cu dus si-ntors….
Bine, da, el vrea sa intre. Da’ de-acolo trebuie sa si iasa. Tot pe usa, nu? 😀
Tu, pesimistule, pe unde iesi?
Am mai spus bancul. Ma repet.
Pesimistul: mai rau de-atat nu se poate!
Optimistul: ba se poate!
Felicitări pentru ideea asta cu seria de bună dimineața. 🙂
Comments are closed.