Da, sigur, aşa am vrut să scriu. Pentru că mă străduiesc continuu să mă ridic la înălţimea a tot ceea ce înseamnă el.
E prima oară când vorbesc despre piciul meu aici. Până acum, l-am menţionat doar ici şi colo. N-am făcut-o nu pentru că n-ar fi un subiect important pentru mine ci pentru că simţeam cumva nevoia să ţin deoparte latura maternă din mine. Acum, că nu l-am văzut de 6 zile, dorul de el mă face să încalc regula.
Numele lui e Marc Alexis şi împlineşte trei ani pe 22 august. E un copil vesel, cu sclipiri în privire şi păr bălai. Un năzdrăvan explorator care vrea să cunoască tot, care vrea să pună mâna peste tot, care acaparează tot. Trăieşte din plin un prezent extrem de încărcat.
Dacă seamănă sau nu cu mine, nici nu contează prea mult. Nu-mi doresc să fie copia nimănui. Să fie el, aşa cum simte să fie, aşa cum îşi doreşte să fie. Mă străduiesc – nu reuşesc mereu – să nu-i pun restricţii prea multe, să-i ofer libertatea de-a face propriile alegeri, să-l las să cunoască prin experienţe personale. Nu încerc să-i impun lucrurile care îmi plac mie, sper şi-mi doresc să pot să-l las să facă şi să trăiască aşa cum simte.
Sper să am puterea de-al susţine în ceea ce el va dori să facă. Pentru că, tot ce-mi doresc, e să-şi trăiască viaţa din plin, să ia tot ce poate de la ea. Să fie fericit.
Acum începem să facem lucruri împreună. Şi, se pare că avem câte ceva în comun.
Turnul de paraşutism de la Cluj cu mine pe undeva pe sus…
Marc în ham, la Aeroclub…
Cu rolele în parc. Pe asfalt din când în când…
Marc e pasionat de tot ce înseamnă mijloc de transport – motocicletă, atv, tractor, tricicletă, bicicletă, trotinetă… rolele, încă nu…
12 comments
Poznas rau! 😀
Sa va traiasca! Si da, ce naste din pisica :))
Copie nu vreau nici eu, insa, cu ce se obisnuiesc/cu ce vad, asta sunt. Ceea ce e bine. O integrare absolut normala in familia din care face parte 🙂
Asa e, poznas. Si nici n-as vrea sa fie altfel decat e. 🙂
Ai dreptate mare, stiu. Mic fiind el invata din tot ceea ce vede in jur. Stii ca asta e un gand destul de inspaimantator? Adica, ideea ca poti modela intr-atat un om, ca-l poti forma dupa bunul plac, ca depinde de tine cum va fi… responsabilitatea mi se pare enorma si nu de putine ori imi zic ca-i prea mult pentru mine, ca nu-s capabila sa fiu un exemplu pentru el… dar stiu bine ca asta e un drum fara intors si nu-mi ramane decat sa ma straduiesc… oricum responsabilitatea asta s-a nascut o data cu el si se va termina odata cu mine…
Multumesc!
Așa mamă frumoasă… așa fiu frumos 😀 Să îți trăiască gâzulicul! hugs 🙂
Multumesc, Roşcăţico!
Sper ca nu te superi ca te alint asa… dar tare mult imi place de tine. De felul tau frumos de-a fi.
Sa-ti fie bine pe noul drum! >:D<
Multe zile fericite alaturi de baiatul tau ! 🙂
Multumesc.
E ciudat cum se intampla lucrurile. E fiul meu. Sunt mama. E o realitate. Si, totusi, ma simt eu insami, inca, atat de copil. Cu responsabilitati prea mari, prea serioase…
E foarte frumos să vrei să fii mai bun pentru copilul tău…
Să îți trăiască băiatul și să te bucuri de el. 🙂
Cred ca toti parintii isi doresc sa le dea copiilor un exemplu bun, toti isi doresc ca ei sa aiba o viata frumoasa. Modul in care privesti lucrurile si le aplici e diferit doar…
Multumesc! Si eu admir mult la tine afectiunea pe care i-o porti surorii tale mai mici!
De cand asteptam sa vad si eu cateva randuri despre puiul tau!!!! 🙂
Ce sa mai zic de poze!!! Cu amandoi!!!! M-am uitat vreo 5 minute la ele 🙂
Va pup pe amandoi! Sunteti doi frumosi!!!
😀
Nu-i vorba ca nu vorbesc despre el, dimpotriva, are un blog doar al lui, unde scriu doar despre el… insa aici e locul meu… 🙂
Multumesc frumos, Ella! Si noi iti transmitem o imbratisare virtuala si iti dorim sa-ti fie bine!
[…] merge la: Addicted, frmshk, Lilly, Lif, Mihaela, NightOn, Roxy și cine mai poftește să se […]
de apreciat descrierea planurilor de viitor pentru micutul tau pici, cum tu insuti l-ai numit. toate cele bune voua si bineinteles si lui. voi mai trece pe aici.
Comments are closed.