Elena – drumul desăvârșirii

Spui Elena Cîrîc și aproape că nu mai e nevoie să continui… dar eu vreau, totuși, și sper ca ea să nu se supere, să vă povestesc despre fata frumoasă care mi-a fost aproape zilele acestea, de trecere între ani…

Elena e unul dintre cei mai senini oameni pe care-i cunosc.

Cu ochii aceia mari și frumoși ai ei privește lumea cu atâta deschidere și încredere că te face să te întrebi unde-s toate problemele acelea care nu te lasă să te bucuri și te împiedică la fiecare pas. Te pune pe gânduri și îți dă încredere… Se bucură de lucruri mici și simple, e atât de plină de viață și atât de dornică să trăiască, să experimenteze, să cunoască, pare neobosită și mereu prezentă, implicată…

E un om frumos, admirabil. Trăiește frumos, visează frumos, simte frumos, crește frumos. Fata aceasta atât de tânără, la 25 de ani – pe care i-a împlinit tocmai în ultima zi a anului – e toată o poezie, cum zicea cineva, cândva. Una cursivă și autentică, care-ți merge direct la suflet. E o tânără care se desăvârșește, cum ea singură spune, și mie-mi place la nebunie descrierea…

E mult mai mică decât mine, ca vârstă, și simt – și simt asta de câțiva ani, de când o citesc, nu doar de când o cunosc și personal – că am extrem de multe de învățat de la ea. De la modul ei de-a privi viața, de la deschiderea ei față de oameni, de la dorul ei de călătorii, de la curajul ei de-a încerca lucruri noi, de la bagajul ei extrem de plin de experiențe (nu vi le înșir eu aici, vă las să o descoperiți singuri, că merită să o faceți, chiar e, așa cum s-a zis în reportajul cu ea de la România, te iubesc, un reper pentru generația de azi, și nu numai pentru ei, adaug eu), de la tăria și forța cu care face față piedicilor vieții și merge mai departe, de la modestie și echilibru… Elena a făcut, deja, așa de multe lucruri, câte nu fac alții într-o viață, pe mine mereu mă face să mă întreb – și tu, tu ce faci cu viața ta? Îmi inspiră dorința de-a face mai mult, de-a fi mai mult decât sunt și pentru mine ăsta e unul dintre marile câștiguri ale apropierii de oameni, oamenii care ating ceva în mine, care scot ceva bun la iveală, care lasă ceva în urmă… și Elena a făcut asta, aici, fiind cea care m-a provocat, la propriu, când eu habar nu aveam ce înseamnă organizarea unui eveniment, să fac SkirtBike Baia Mare. Și de-acolo, restul e cam istorie, nu? Toate s-au legat, una de alta, frumos, în viața mea…

O găsiți la ea pe blog, și pe facebook, și pe instagram (da, da, e o bătălie – joacă pe acolo, niște followers în plus ar fi bineveniți) și pe alte rețele de socializare, dar o găsiți și-n viața reală, pe bicicletă, și pe culmi de munte, și-n proiecte umanitare, și-ntr-o mie de alte locuri de pe hartă. Pentru că Elena trăiește. Pentru ea, și pentru cei din jur. Din plin!

Elena dragă, îți doresc din suflet să ai un an frumos, așa ca tine de frumos, ca și plinătatea sufletului tău. Să trăiești lucrurile pe care ți le dorești, să găsești bucurie și împlinire în ele. Eu mă simt mai bogată sufletește pentru faptul că te cunosc, pentru că mi-ești așa, aproape. Îți mulțumesc, fată frumoasă!

(niște poze cu noi două vă arăt mai încolo, completând aici, la articol, după ce fac (pozele) drumul înapoi, de la București la Baia Mare… abia le aștept, Elena)