Ia poftiți, de vă-ndulciți!

Plouă mocănește afară și ziua senină de ieri e deja istorie.
Mie, uneori, zilele de luni îmi plac. Că-s începuturi. Momente de făcut alegeri, de pornit pe drumuri noi, de entuziasmat și plănuit. Și ce dacă n-o să se-mplinească toate? Mai bine visăm mult și realizăm o parte, decât să nu visăm deloc, zic. Nu zic bine? Cine stabilește? Zău că vreau să fiu încrezătoare, în ciuda cenușiului din jur. Și de-ați vedea cu câți balauri – metaforic, desigur – trebuie să lupt zilele astea… Măcar simt că pot, și mi-e cel mai important.
Haideți să credem mai mult în lucruri bune și frumoase, să ne împiedicăm mai puțin de cele negative. Suntem destul de puternici să le ducem pe toate, doar timpul mereu ne-o dovedește, nu-i așa?
Să ne fie o săptămână cu soare, măcar în suflet, da? Eu vă servesc, așa virtual, că-mi permit, nah, cu o bucățică de ciocolată de casă, că tare bine mi-a ieșit și-i musai să mă laud, să ne mai îndulcească sufletele un pic. Și vă mai spun și că tare mi-e drag de voi, oameni buni!