Să vină Zâna Măseluță!

De fapt, a și venit deja, s-a strecurat pe fereastra lăsată deschisă aseară, la bunici, și a luat dințișorul ascuns sub pernă, lăsând un ban – sau o bancnotă, de fapt – pentru el.
E magic să poți să crezi în așa ceva! E genial. Puștiul a plecat ieri – venise de la bunici să-mi fie alături la SkirtBike – înapoi în regatul vacanței lui cu un dinte în buzunar. Primul dințișor care-a luat-o pe drumul pierzaniei… Ei, nu s-a dat nici el dus tare ușor, ci a fost musai să fie cu-n dinte nou deja încolțit și c-o primă vizită la medicul stomatolog, să ne scape de cel vechi, să facă loc celui nou. C-așa e în viață, abandonăm vechiul în favoarea noului, sperând într-un ceva mai bun…
Puștiul ăsta care poartă-n el o sensibilitate peste medie – și, nu, nu mi se pare, e fapt dovedit – și e temător și degrabă cu ochii-n lacrimi și sufletul ghem, m-a impresionat ieri, acolo, în scaunul stomatologic. Extrem de serios, fără urmă de zâmbet, deloc detașat, a ascultat docil indicațiile, a avut răbdare și primit calm toate cele zece minute în care-a fost vorba de spray de amorțire, unguent pentru gingii, clește pentru extracție – aprig dintele acela de lapte, că nu se dădea dus – și apoi dezinfectant. N-a plâns deloc, n-a scâncit. Îi erau plini ochii de lacrimi la un moment dat și-l simțeam tensionat și speriat (cum altfel, când pe noi, adulții, ne terifiază ideea de stomatolog?), dar n-a plâns. Mi-a spus doar pe urmă, pe drumul spre casă, când era trist și resemnat că am făcut ceva ce era strict necesar – Mami, mi-a fost doar un pic foarte frică, dar nu am vrut să plâng deloc!
(eu aș fi plâns în locul doar văzând cleștele apropiindu-se de gură. cu atât mai mult, dorința și străduința lui de-a fi curajos, m-au copleșit)
Apoi el a plecat cu trenul, spre prima întâlnire cu Zâna Măseluță, fericit și vesel c-a venit, în sfârșit vremea pentru asta. Și eu am rămas în urmă, pe peron, înțelegând că-mi voi simți mereu inima în gât, sufocându-mă, de fiecare dată când el va pleca undeva, sau de fiecare dată când îl va durea ceva. E inevitabil, știu.