Scrisoare către Lume!

Dragă Lume,
Puştiul meu porneşte, mâine, dis de dimineaţă, pe drumul descoperirii vieţii, descoperirea ghidată, colectivă, a sistemului educaţional începând cu grupa mică a grădiniţei. O vreme totul va fi nou şi ciudat pentru el. Şi aş vrea să-l tratezi, cumva, cu blândeţe.
Până acum a fost doar el, regele fragedei copilării. A fost stăpânul jucăriilor, şi-al casei şi-al celor din jurul său. Şi-am fost mereu alături de el, să-i şterg lacrimile, să-l alin şi să-i îngrijesc rănile.
Acum, însă, lucrurile se vor schimba.
În zorii zilei de mâine va porni în marea aventură care va cuprinde, cu siguranţă, războaie, şi drame, şi tristeţi alături de bucurii, împliniri şi descoperiri uimitoare.
Ca să poată să parcurgă noul drum va avea nevoie de încredere, dragoste şi curaj. Şi de siguranţă.
De aceea, Lume, aş dori să-l iei atent de mânuţa lui mică şi să-l înveţi cu răbdare tot ce trebuie să ştie. Învaţă-l, dar învaţă-l cu blândeţe, dacă poţi.
Învaţă-l că există tristeţi dar, pentru fiecare tristeţe, există şi-o bucurie. Învaţă-l că există duritate, dar exista şi blândeţe şi gingăşie. Spune-i că oamenii sunt buni dar învaţă-l să se ferească de meschinărie. Învaţă-l că există eroi, şi prieteni şi ei sunt mai importanţi decât personajele negative din povestea vieţii. Descoperă-i minunile din cărţi. Învaţă-l că e mai onorabil să pierzi decât să înşeli. Că sinceritatea, şi deschiderea, şi implicarea, au un drum mai anevoios dar care merită parcurs.
Lasă-i timp să descopere misterul păsărilor ce zboară în înaltul cerului, al albinelor în lumina soarelui şi al florilor pe dealurile înverzite. Lasă-l să-şi trăiasca propriile înnorări dar, fii acolo pentru el.
Învaţă-l să aibă încredere în el, în propriile dorinţe, idei şi aşteptări. Învaţă-l să lupte când crede că are dreptate. Învaţă-l să devină unic, în felul său.
Învaţă-l, Lume, cu blândeţe, dar nu-l cocoloşi, căci numai în foc se căleşte oţelul.
E o sarcina grea dar fă tot ce poţi. E un băieţel aşa de bun!
Şi mai spune-i că mama îl va aştepta mereu. Însă nu-l lăsa să înţeleagă că mă simt tristă şi puţin speriată. Ca şi viaţa mea se va schimba radical pentru că, făcând parte din lumea mare de afară, îmi va fi mai greu să-l apăr de loviturile vieţii. Pentru că responsabilitatea de-al ajuta să-şi dezvolte sentimentul de siguranţă, încredere şi respect de sine, îmi apasă umerii şi-mi umple sufletul de teamă. Lui spune-i doar că mama e aici. Pentru el.