M-am născut în mijloc de ianuarie, nu mi-a plăcut niciodată. Nici iarna, nici că-i ziua mea iarna. Deh, iernile din mine-s prea reci și-n vene mie îmi curge sânge primăvăratic, acela-i anotimpul în care eu respir viață. Dar, pentru că nu pot să hibernez lunile acestea de îngheț, pentru că nu pot nici să mă prefac că ziua mea-i în alt anotimp (deși, din moment ce m-am născut la șapte luni, niște scuze și explicații există!), îmi zic ca trebuie să trișez începutul de an și să-mi fac o datorie din a pleca într-o călătorie în ianuarie. În fiecare ianuarie.
Am văzut Praga în ianuarie, am zburat cu un balon peste Alpii Austriei în ianuarie, am colindat de una singură sate din Anglia la mijloc de ianuarie și anul acesta voi pleca în sudul Italiei, să mă găsească cei 35 de ani pe care-i împlinesc într-un loc în care n-am mai fost. Să zicem că-i o promisiune aceasta, să fiu în fiecare an, de ziua mea, într-un alt loc, unul nou pentru mine, de pe harta lumii.
Nu-i o treabă ușoară să decid destinații de lună ianuarie. Și nu pentru că nu-i sezon turistic, acesta, cred, e unul dintre punctele forte ale acestei perioade, că pot să văd locuri faine golite de aglomerația și iureșul turistic, dar și posibilitățile-s simțitor reduse, mai ales pentru o primăvăratică ca mine, care fuge de iarnă și caută… oare ce caut?
Caut locuri în care n-am mai fost. Orașe care să-mi vorbească despre ceva, cultură aparte, istorie multă, vechi și nou, oameni, puls de viață. Locuri retrase, sau locuri aglomerate, locuri care să-mi transmită emoție, dor și senzația de bine pentru faptul că-s un pion mic într-o lume mare, generoasă, cu atât de multe de trăit și văzut și simțit. Din acest punct de vedere, e bine, că-n orice direcție aș privi pe harta lumii, trebuie doar să pornesc…
Excursii cât mai puțin costisitoare, asta cu siguranță. Nu excursii ieftine sau chilipiruri, că nu există așa ceva. Fără un minim de câteva sute de euro, destul de multe, nu poți păși prea departe de casă. Chiar dacă avioanele low cost sunt baza, așa cum e la mine, chiar dacă te ocupi de locațiile de cazare din timp, săpând internetul până în străfunduri, chiar dacă alegi să rătăcești pe străzile orașelor, pentru a simți pulsul vieții localnicilor și nu să vizitezi muzee și alte obiective cu taxe de intrare, chiar dacă te hrănești cu sandwich-urile puse la pachet și nu irosești banii pe restaurante… costurile tot există, sunt multe, se adună, nu cred că vreodată o să fie ieftin să călătorești.
Destinația pe care-am ales-o pentru acest ianuarie, e Italia, țara în care-am călătorit deja, e drept, de multe ori. Dar Italia e atât de multă și copleșitor de încărcată cu locuri fabuloase, încât nu mi-e dificil să mă duc în niște locuri în care n-am mai fost. Napoli. Și Vezuviu. Și Pompei. Și-apoi Roma, câteva zile.
Toate aceste pregătiri ale călătoriei sunt solicitante și intense și-mi ocupă timp și preocuparea cea mai importantă mi-e acum vis-a-vis de călătoria cu un Puști de șapte ani. Când el e cu mine, totul e diferit și prioritățile sunt altele. Singură, pot să hoinăresc ore întregi prin sate sau orașe, să schimb trenuri, autobuze și orice altfel de mijloace de transport, random, cum se nimerește, însă, când el e cu mine, totul trebuie să fie mult mai bine controlat, aproape nimic lăsat la voia întâmplării. Plus că activitățile, vizitele, trebuie adaptate conform interesului lui. Dar e provocator să găsesc soluții, așa cum ziceam.
Și cred că, deja, mi-am făcut bine temele. Transportul – avioane, trenuri, autobuze, metroul, etc. – locațiile de cazare, excursiile de câte o zi, timpul de pierdut vremea, vizitele, totul… Am bătut Napoli în lung și-n lat, virtual, pe hartă, să mă conving că e o destinație ok, în ciuda părerilor contrare, pentru o vizită cu copil. Am vizitat virtual Pompeiul și-am studiat îndeaproape despre Vezuviu, să las loc cât mai puțin surprizelor. Pentru Roma nu ne-am stabilit multe ținte, dar acolo nu vom fi singuri, o să fie mai ușor să ne ocupăm timpul, Roma oricum e, pur și simplu, o bijuterie în orice direcție ai porni, așa cum am descoperit-o prima oară, în 2011, vizită despre care am scris într-un post pe paravion.ro. Așadar, pe zece ianuarie ne luăm zborul. Revenim mai târziu cu o săptămână. Sperăm să fie primăvară prin părțile acelea sudice ale țării – cizmă.
Attraversiamo!