Ani și învățăminte

Mă uit la mine și la ultimii mei ani. În special la ultimii cinci ani… acești cinci ani care mi-au dus viața într-o direcție pe care n-o credeam posibilă. Nu bună, nu rea, ci diferită, complet diferită de tot ce mi-aș fi imaginat. Și ceea ce-mi vine în minte e o întrebare căreia nu reușesc să îi găsesc răspuns. Care-i lecția pe care trebuie să o învăț?
Am învățat multe lucruri, așa, pas cu pas, și s-au schimbat multe în viața mea, în felul meu de a percepe lucrurile. Însă, în mod esențial, simt că există un ceva fără nume pe care trebuie să-l înțeleg, să-l învăț, să-l accept. Ca să pot merge mai departe, să pot găsi acel sens pe care-l caut. În timp ce-mi spun toate acestea, îmi trece prin minte ideea că, poate, toată viața mea este despre această căutare, de fapt. Că tot drumul acesta, pas cu pas, el este esența, sensul și ceea ce contează, și nu-i ceva ce-ar trebui să aflu, să găsesc cândva, cumva.
Că oamenii vin și pleacă, tot încerc să înțeleg. Mi-e greu de acceptat, dar știu că e una din lecțiile pe care trebuie să le învăț. Poate pentru că nu-mi prea iese, tot rămân repetentă la faza aceasta și reiau, iar și iar, același lucru. Și ei vin, stau o vreme, și-apoi pleacă. Uneori lasă urme adânci, pentru totdeauna nevindecabile, alteori, doar așa, o undă de parfum… suav, de regret a celor ce-ar fi putut să fie și n-au fost, sau strident, deranjant, a celor ce-au fost și puteau să nu fie.
Că oamenii au păreri diferite și orice aș face, nu voi reuși să mulțumesc pe toată lumea, cu siguranță e ceva ce-mi dă bătaie de cap, dar și înțeleg, în același timp. Suntem diferiți și avem așteptări și percepții diferite, n-avem cum să ne raportăm la aceleași valori, la aceleași rezultate.
Că sunt lucruri care contează și altele de care mă pot lipsi cu mare ușurință, e perfect adevărat și chiar mă bucur, deși prin lecții cam dure, că viața m-a învățat asta. Înțeleg și accept și merg mai departe, dându-mi seama că mi-e de folos să pierd, uneori, ca să pot câștiga. Cu totul și cu totul altfel de câștiguri.
Și anii vin și trec nestingheriți, și întrebările rămân…