loredana

Nu, nu-s genul optimist. Dar, în același timp, cred că nu-s nici genul negativist extrem. Pentru că, de fiecare dată când simt că temeri sau supărări sau orice neajunsuri mă copleșesc, după un timp al plângerii de milă, al dramatismului…

Păi, în primul rând se întâmplă că aproape s-a dus și primăvara asta și nu știu când, unde și cum! Zău c-aș vrea un instrument de oprit timpul în loc. Și ridurile, dacă s-ar putea. Altfel, se-ntâmplă viață doar. Da,…

Zilele trecute Puștiul a ținut pentru prima oară în mână în băț de pescuit… și niște peștișori vii, prinși de el, înainte de-a le da drumul înapoi în lac… l-a bucurat activitatea, s-a entuziasmat și s-a simțit tare mândru de…

Aproape că e același lucru, nu vi se pare? Sunt cei doi doctori la care ne ducem cu spaimă, tremurăm în anticameră, ne prefacem relaxate și detașate însă în sinea noastră suntem terifiate. Ambii ne violează, cumva, intimitatea, ambii atentează…

Sunt zile În care diminețile-s senine Și pline de culoarea vie A entuziasmului. Dimineți cu vise-ntârziate Înveșmântate-ntr-o aură De speranță. Sunt zile În care orele trec năvalnic Prinse strâns în iureș De viață plină. Și serile sunt cu zâmbete În…

Pentru că n-am vrut ca zilele acestea libere, de sărbători pascale, să fie doar despre leneveală și mâncare multă, cum se întâmplă de obicei, am dus cu noi la Satu Mare, la bunicii Puștiului, și bicicletele (cu trenul care parcurge…

… asta înseamnă pentru mine zilele de sărbătoare, că e vorba de Crăciun, Paște, sau alte sărbători… bucuria Puștiului, ochii lui senini, recunoștința din suflețelul lui bun exprimată atât de candid. Și, deși-mi lipsește uneori magia, senzația de sărbătoare, însemnătatea…

Știu, știu că-i vreme de vopsit ouă-n coji de ceapă, de pus pasca-n cuptor, de pregătiri de sărbătoare îmbelșugată, dar eu, vă spun sincer, mi-aș dori, mai degrabă, să fie un altfel de timp, al apropierii de oameni dragi, al…

Oamenii mor. Știu, nu-i nici o noutate, nu-i nimic absurd. E firesc, e în normalul vieții să ne naștem și apoi să murim. Dar… de ce ne ia mereu prin surprindere, de ce ne șochează mereu atât de tare? Rămâne…

… de Jorge Amado! Știți genul acela de carte pe care o tot pui deoparte, parcă ferindu-te s-o citești, pentru că nu pare a avea acel ceva care să te-atragă chiar dinainte de-ai întoarce prima filă? Și apoi, într-un final,…