Când nu mai crede? Când nu mai simte?
Când nu mai poate? Când nu mai vrea?
Când nu mai speră? Când nu mai luptă?
Ai zice că un om nu e înfrânt decât în ultima clipă a vieții lui. Cât atât timp cât mai trăiește, mai speră. Dar nu-i așa. Sunt, printre noi, la tot pasul, atât de mulți morți vii. Oameni înfrânți.
Cu fiecare nouă piedică pe care mi-o scoate viața în cale, cu fiecare hău pe care mă chinui să îl las în urmă și-n care simt că mă afund, simt că viața mă înfrânge.
Și nu e cale de întors. Că, oricât de puternici ne-am crede, ne-am arăta, ce suntem altceva decât niște pierzători?
0
15 comments
Nu eşti înfrînt decît dacă TU crezi că eşti; de aceea sunt aşa de mulţi morţi-vii în jurul nostru: aceştia au abandonat. Şi nici măcar moartea nu-l înfrînge pe om. Omul obişnuit trăieşte în amintirea celor care l-au îndrăgit. Oamenii celebri trăiesc prin operele lor. Cum să fii pierzător? Nu există decît o singură modalitate de a pierde o luptă: refuzînd-o (C. Noica). Nu există nici-un moment de şah-mat în viaţă.
Curaj, frumuşiko 🙂
Eu totusi cred ca exista momente de sah-mat. Momente de sfarsit.
Dar, pe de alta parte, mai cred si ca fiecare sfarsit e un nou inceput.
Poate că nu e sah mat, poate că nu e cel mai rău lucru care se poate întâmpla dar, clar, problemele cu care mă confrunt nu sunt deloc minore sau simple, dimpotrivă. Și totuși, nu e o înfrângere… sau nu totală. Pentru că continui să merg înainte, poate din inerție, poate pentru că e obligatoriu, că am responsabilități… dar… prea-s de oameni mari toate… 🙁
Mulțumesc… e ca și curajul găinii înainte de tăiere, parcă…
Nu, simplul fapt ca esti in picioare, ca inca mai continui, in ciuda aparentei infrangeri, arata ca nu esti, de fapt, infranta !
Stii ce spune Radu Gyr:
„infrant nu esti atunci cand sangeri
Si nici cand ochii-n lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri
Sunt renuntarile la vis.”
Eu as zice ca; nici atunci… Pentru ca, daca renunti la un vis, poti sa iti creezi altul.
Și atunci când nu e vorba de visuri, ci doar de realități crunte care te îngenunchiază? Da, poți continua să visezi și să speri dar realitatea oricum te trezește din visare…
Draga mea frumușică, știu prea bine ce înseamnă realitățile crunte ! Ele te pot îngenunchea, o știu prea bine… Dar, întotdeauna există și un ”va urma” ! Chiar dacă nu imediat – ca și în cazul filmelor, 🙂 Eu am probat și asta…
Nu cred deloc în ideea de înfrângere… Credeam, cândva, demult, când piedicile păreau imposibil de trecut. Dar uite că nu au fost imposibil de trecut… 🙂
Viaţa va avea întotdeauna părţile ei grele, provocatoare, depinde de fiecare cât este de motivat, puternic, dornic să le elimine din calea lui. Cu toţii trecem prin tot felul de experienţe, unele mai urâte, dacă le permitem să ne doboare sau nu, să pierdem sau nu, să luptăm sau nu, este alegerea fiecăruia dintre noi.
Îmi plac mult nişte vorbe pe care le-am citit, auzit, cândva, ceva de genul, atunci când lucrurile nu merg aşa cum visezi, cum doreşti, înseamnă că te îndreaptă pe drumul bun, cel pe care trebuie să mergi pentru a obţine ceea ce doreşti. 🙂
Poate că nimic nu e imposibil de trecut… (exceptând bolile crunte fără vindecare, să zicem) dar… toate piedicile astea – și crede-mă, nu mă refer la mărunțișuri gen – nu-mi pot cumpăra luna asta parfumul preferat – știrbesc din capacitatea noastră de-a crede în viață, în rostul ei…
Suntem infranti doar dupa ce nu mai suntem..Omul din gene e un luptator..Lupta mereu pentru supravietuire…:)
Da, așa e. Dar asta nu înseamnă că o face pentru că vrea, pentru că e motivat, pentru că crede. Ci doar pentru că nu are alternativă. Și tot nu mi se pare că așa trebuie să fie lucrurile…
..adevărata si înfiorătoarea înfrăngere este atunci când ești cu totul afectat….sufletește și fizic !!
și atunci… mai e cale de continuat? 🙁
Cînd e un om înfrînt? Atunci cînd ar vrea să respire şi nu mai poate. Fie la propriu, fie la figurat, fie ambele deodată.
la figurat am simțit ieri că nu mai pot să respir… aproape că și la propriu… după două ore de plâns de-ăla de sfârșit de lume, am dormit un somn fără vise și azi am luat-o de la capăt… și nu e sfârșit…
Ceva îmi spune că ai cîteva pene de Phoenix în aripi şi nu te laşi doborîtă. Şi ştii că-mi place să am întotdeauna dreptate. Ia să vedem! 😎
Comments are closed.