Aiguille du Midi. 3842 m. Chamonix. Franța. Mont Blanc. (vârful acela rotunjor din dreapta mâinii mele e Mont Blanc, eu eram la 3842 m, el e la 4810 m ) Mi-am dorit mult să fim acolo de ziua de naștere…
Viața prin ochii mei
-
-
… fără parașută. Zău că știu cum e senzația, doar am făcut salturi cu parașuta, eu singură cu mine însămi. Cunosc perfect senzația de gol în stomac, de picioare amorțite, de minte care se zbate între adrenalină și rațiunea faptului…
-
… și-n același timp, o să-mi pulseze mereu în vene o nevoie de îndepărtare de ei. Nu cred că e ceva ciudat. Nici ceva nefiresc. Mi-e mereu dor de oameni – de cei care-au fost și-au plecat, de cei care-ar…
-
De-abia am coborât cu picioarele pe pământ. Fizic, am coborât dintr-un balon cu aer cald. Sufletește, emoțional, am coborât din nici nu știu care cer. De fapt, cred că plutesc încă pe acolo, altfel nu-mi explic gândurile îndrăznețe care-mi mișună…
-
… la propriu. Vârful Moldoveanu, Munții Făgăraș, 2544 m, cel mai înalt vârf de munte din România. 18 septembrie 2015. Memorabilă zi minunată. Greu și frumos. Așa aș descrie, foarte pe scurt, cea mai grea și frumoasă tură de munte…
-
Mereu mi-am imaginat că trebuie să existe un sens clar. Să mă trezesc dimineața și să am certitudinea că drumul pe care sunt e cel potrivit, pe care trebuie să merg, că fac ceea ce e bine să fac, cu…
-
Modul în care aleg eu să-l cresc pe Puștiul acesta de șapte ani e… alegerea mea?! Desigur, nu e ca și cum eu aș fi înghițit – și digerat, de preferat – un manual de părințeală perfectă și-acum aș avea…
-
Cum e viața ta? M-au întrebat zilele trecute niște oameni cu care nu vorbisem de mulți ani. O clipă am stat pe gânduri întrebându-mă dacă ar trebui să răspund simplu, cu un clișeic e ok sau nu. N-am găsit ceva…
-
… scria pe o placă comemorativă pe care am întâlnit-o în primele zile de august în munții Retezat. Poate că nu e în totalitate așa, poți să fii și să te simți liber oriunde, dar… cu siguranță muntele are ceva…
-
Mi-e întotdeauna greu să vorbesc despre un eveniment în care pun așa de mult suflet încât, după încheierea lui, mă simt copleșită de o stare de epuizare și vid interior cumplit. Am trăit în zilele petrecute pe pajiștea de la Săpânța…
