Viața prin ochii mei

… grădiniței! Au trecut trei ani. Când? De-abia am avut timp să clipesc o dată și trei ani de grădiniță au zburat pe lângă noi. Îl dusesem de mână spre poarta grădiniței, îi scrisesem Lumii o scrisoare, s-o rog să…

… și despre lucruri care contează. Știu că sunt, chiar dacă navighez, cel mai adesea, pe ape tulburi, că deh, probabil am în sânge vreo nevoie de furtună neostoită… Sunt multe lucruri care contează. Mici și mai mari. Și cum…

Azi e ziua în care am donat pentru prima oară sânge. B3 negativ, aproape jumătate de litru, pentru cine-o fi de folos. Nu, nu am un spirit civic prea dezvoltat. E drept, nu rămân indiferentă la cei din jur și…

Fetița din mine s-a pierdut demult. Poate când aveam de-abia nouă ani și mi-am dorit o petrecere de ziua mea, sau, poate chiar mai devreme, când, rătăcind de mână cu-n frate mai mare, dar tot de-o șchioapă, pe străzile orașului,…

… trebuie musai să fie rău? Dacă așa funcționează nu știu ce legi absurde ale universului, totuși, cât de rău trebuie să fie ca să fie rău și de-acolo să mai poată doar să fie bine? Și-apoi, de ce? De…

Ne e necesar să trăim printre oameni. Avem nevoie de ei aproape la fel de mult cum avem nevoie de aer. Singurătatea, aceea totală, nu-i pentru oricine, poate că nu-i pentru nimeni, nu adevărat. Pentru noi, cei mulți, ființe sociale,…

E un sentiment mai degrabă plăcut, decât stânjenitor. Mă refer la faptul că sunt, până-n măduva oaselor, o provincială. O mică țărăncuță, cum s-ar zice. Dar una de Maramureș, ceea ce nu-i puțin lucru, nu? Mi-am dorit mulți ani să…

Zicea Liliana într-un articol, cu ceva vreme în urmă, despre faptul că o călătorie își are sensul, rostul, doar dacă drumurile duc apoi către un acasă al fiecăruia dintre noi. Că, altfel, doar rătăcești. Tind să-i dau dreptate acum, chiar…

… și pentru furtunile din mine. Ăsta era gândul care-mi stăruia în minte azi, când eram pe plajă, după ce-am lăsat în urmă Delta Dunării plecând de-acolo cu o tăcută promisiune c-am să mă întorc, c-am să-l iau cu mine…

… din Delta Dunării. Sunt ruptă de oboseală după un drum de noapte de la Baia Mare la București într-un tren destinat ne-somnului și apoi un alt drum lunnng până la marginea Deltei, transferul cu barca de la Murighiol spre…