Viața prin ochii mei

… mi s-a agățat în pedalele bicicletei închiriată la Zagreb și-apoi mi s-o fi strecurat în vreun buzunar și-n drumul către casă mi-a luat-o binișor înainte și s-a așternut nestânjenită peste grădini și livezi (și peste sufletele oamenilor?!). M-a uimit…

După trei zile pe drumuri, să stau la umbra unui pin, pe plajă, e de-a dreptul o binecuvântare. Și-un exercițiu în care învăț să mă detașez de toate. E drept, de o vreme, marea nu mă mai atrage în ideea…

… după cum îi spune numele, trebuie să fie mare. O vacanță – concediu standard de șapte zile-mi pare sufocant de scurtă, neîncăpătoare pentru cât de mult mi-aș dori (și aș putea) să îmi întind eu aripile (da, și-așa nu-întru-totul-funcționale…

Un haos (îmi) e zilele astea. În minte și-n suflet și-n casă, pe stilul Prințesei. Și-un stres vulcanic îmi curge prin vene, mai ales seara, când simt că orele mi-au zburat printre degete și n-am reușit să trag niște linii…

Pentru tine nimic nu e simplu, asta-mi repetam obsesiv în această seară, în timp ce străbăteam în ritm alert – mintea mea are nevoie, uneori, mai mult decât de orice altceva, de oboseală fizică – toate străzile din zona în…

… mereu prima variantă e cea mai bună? Uneori îmi spun că mai bine las lucrurile baltă, că nu le văd rostul, nu le simt împlinibile, că mă împiedic prea mult la fiecare pas, că, deh, o mulțime de scuze.…

Aceasta e senzația acestor zile. Că am nevoie de niște culoare. Nu știu dacă la propriu, sau mai mult simbolic, dar cred că simt nevoia de veselie simplă, de entuziasm. De culoare. Rătăcesc printre albume cu poze mai vechi, mi-aduc…

Cam așa, ca și viața, nu? Nu poți să iei înapoi o vorbă pe care ai spus-o, oricât ai drege lucrurile, dacă ai dat cu bâta-n baltă, cam așa rămâne. Aș zice că avem noroc cu faptul că, în compensație,…

E Puștiul, desigur. Câteva zile petrecute cu el, departe de cotidian, de viața de zi cu zi, prinși în activități care să-l atragă, să-l bucure, e exact medicamentul care mă pune pe mine pe picioare, emoțional, psihic vorbind. E drept,…

Revin azi la cuvinte că prea mi-e musai, imaginile-au spus ce-au avut de spus, să ne întoarcem la oile noastre. Vorbitoare, desigur. Vorbesc prea mult, știu asta. Nu în sensul de nu-țimaitaceguraodată sau băicâtpotsădaidingurădegeaba. Nu așa. Sunt, cred, în aceeași…