Să mă duc pe munte. Să urc plângându-mi de milă pentru efortul fizic epuizant și să simt apoi o super satisfacție pentru reușită.
S-alerg cu Puștiul prin parcuri, să mă cațăr cu el pe tobogane și alte minunății, să ne dăm pe leagăn și să fie doar copilărie.
Să urc pe bicicletă și să pedalez. Și să pedalez. Și drumul drept și lin să nu se termine, să mă ducă prin păduri și câmpuri și natură multă.
Să petrec cu prieteni, să fie veselie și stare de bine, să ne bucurăm că suntem, să râdem de nimicuri și să luăm viața în joacă.
Să citesc o carte pe care să-mi fie tare greu să o las din mâini, să trăiesc și să simt intens povestea din ea.
Să gătesc chestii multe și diferite, să pregătesc mici minunății dulci și Puștiul să fie însărcinat cu asigurarea dezordinei.
… și ce voi face!
Voi sta în pat, cu plapuma trasă până-n vârful nasului și-o să mă simt obosită și frustrată (și) de prea mult somn.
Voi plimba cartea de pe marginea patului pe noptieră și de pe noptieră pe birou și nu voi reuși să mă las prinsă de ea.
Îmi voi imagina toate cele de mai sus și-mi voi spune în fiecare clipă că TREBUIE să fac ceva, dar nu voi face.
Cam ăsta-i planul pentru weekend-ul ce vine. Sau, poate, printr-o motivație care va veni de nu știu unde, se va întâmpla tocmai pe dos. Că știu perfect că depinde numai de mine, și-s chestii, dacă le observați, care n-au nici o treabă cu factori externi… doar că, hai mai bine să dau vina pe luna februarie pentru lipsa de motivație. Sau, să fie vorba doar de-un chef de-a nu avea chef de nimic?
Bun. Să ne întrecem în planuri pentru weekend, zic. Deci, ce pregătiți?
0
Articol anterior
12 comments
Ia dă-mi tu mie cheful ăsta al tău de-a nu avea chef de nimic, că-mi stă mult mai bine cu el decît ţie! 😀
Uite, îţi dau la schimb o floricică, vrei? @};- Hai, fie, dau şi-un huguleţ! >:D<
Şi-acum să te văd! 😉
No, s-a dus. La tine e? :))
Mhm. Ce nu fac eu pentru tine? 😉
Ohohooooo…..vreau si eu ca tine….ca nici nu mai stiu cum e asa….pfuaaaaaiiii!!!!! Eu ma intreb , serios , pe bune , oare eu voi mai avea parte de zile de astea de nemotivatie?In care sa aud cum creste iarba , de atata liniste si sa-mi tiuie urechile de la atata visare? 😀 Facem schimb 24 de ore?Garantat vrei inapoi in starea ta! 😀
Eu zic ca ,pana la urma , o sa fie un sfarsit de saptamana frumos….ce zici? 😉
Apăi, nici eu nu prea știu, așa, să-ți și tihnească! Dar, na, poate că-i mai bine așa, măcar simt că n-au trecut zilele degeaba!
Schimb de mame zici? :))
Suna interesant 😛
Of, ce lucruri faine as vrea si eu sa fac…sa ma plimb macar prin gradina botanica, sa pedalez pe faleza (vise, ca bicicleta n-am!), sa dansez, sa-mi cumpar lalele si ghiocei multi-multi (sau sa-i primesc, de preferat), sa vad un film bun….In schimb voi sterge geamurile, voi pune aspiratorul, voi spala baia si bucataria, voi intinde rufe, voi calca alte rufe… Deci cam asa 🙂
Bun, și ce-a ieșit? Măcar e stare de bine de-aia plăcută de după dereticat?
nu-ti spun! 😛
dacă-i de bine, ține pentru tine, și io zic. sau, mai bine dai și la alții? 😛
ce mi-ar fi placut e una…
ce-am facut de fapt e alta: curatenie (in casa, nu in mine), placinta cu mere si ascultat muzica (Bocelli).
as fi impartasit si cu altii, dar n-a fost sa fie…
o saptamana frumoasa tie! 🙂
E dragut ce spui acolo, e chiar sfarsit de saptaman si cam asta ma bate gandul sa fac, desi planul ar trebui sa fie altul. Nu am copii, insa mi-ar placea sa fac niste urcursuri pe munte si sa rad cu prietenii la ceva cald, undeva, langa munte. |Totusi, acum astept sa termin cartea pe care am inceput-o si sa primesc masina de cusut 😀
Comments are closed.