Darul cel mai dar…

Ascultam, dimineaţă, în maşină, la Naţional FM, pe Jugaru întrebându-i pe ascultători care e cadoul lor cel mai cel pe care l-au primit vreodată de Crăciun şi m-am trezit întrebându-mă care ar fi răspunsul meu… mi-ar fi fost greu pentru că nu mi se întâmplă des să pun preţ pe lucruri materiale…
Apoi, toată ziua am zâmbind aducându-mi aminte cum s-a distrat dna de la Poştă văzând uimirea pe de faţa mea când mi-a adus pachetul din poza de mai jos. Coletul a făcut drum lung şi deşi ştiam că vine, nu mă aşteptam să fie… aşa. Eram curioasă ca un copil dar am decis să deschid cutia doar acasă, seara, când ajungeam la puşti, să mă bucur de bucuria lui, ştiam că e ceva şi pentru el acolo. Aşa că, pachetul ăsta, venit dintr-un alt capăt de lume, mi-a tot făcut azi cu ochiul de pe scaunul din dreapta al maşinii.

Vreau să vă întreb, pe voi toţi, dacă aţi face un astfel de gest? Dacă aţi parcurge întregul drum de la gând până la faptă şi aţi face un cadou unui om pe care, de fapt, nici nu-l cunoaşteţi? Doar pentru că simţiţi că i-aţi face, aşa, o bucurie? V-aţi întreba ce i-ar plăcea, aţi merge şi aţi căuta lucruri pentru persoană aceea, aţi pune mult suflet acolo, le-aţi ambala frumos şi le-aţi trimite într-un capăt de lume?
Asta a făcut Roşcăţica pentru mine. Şi pentru Marc.
Roşcăţico, vreau să-ţi mulţumesc. Şi nu ştiu cum s-o fac ca să înţelegi cât de tare m-a impresionat gestul tău. Ştii cum mă simt? Ca un copil ce n-a fost cuminte şi totuşi a primit daruri… mulţumesc! ( cum să nu zâmbeşti privind Moşul ăsta deghizat în văcuţă? )

Care e cel mai frumos dar? Acela care vine fără să te aştepţi… acela care e făcut doar de dragul bucuriei pe care o provoacă… acela care te face să simţi că sufletul apropie ceea ce timpul şi distanţa desparte… acela care aduce bucurie simplă, clară, neprefăcută…
PS: Îmi vine în minte, privind unul dintre multele lucruri din cutie, un fragment dintr-o cărticică ce mi-e tare dragă – ” La noapte o să mă caţăr pe lună, o să mă trântesc pe colţul ei strălucitor, ca-ntr-un hamac şi o să visez cu ochii deschişi. „. În seara asta visez că sunt copil, n-am cum altfel. 🙂
Care e, pentru voi, cadoul cel mai cel pe care l-aţi primit vreodată?