De dimineaţă bună. 10.

Bună dimineaţa!
E devreme, zorii nici n-au mijit încă bine dar pentru mine e o zi lungă. Să vedem, poate o fi adevărat că, cei ce se trezesc devreme ajung departe!
Vă doresc şi vouă s-ajungeţi, măcar cu gândul, departe azi şi s-aveţi o zi frumoasă.
Vă las în compania unor versuri ce-mi plac mult. Şi pe ritmuri drăguţe, româneşti. Versurile-s despre sfârşit şi tristeţe iar piesa e despre continuare şi speranţă.
” Epilog sentimental – Minulescu
Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi lasă-mă să plec!…
Tu nu-nţelegi
Că-n orchestrarea întregirii noastre
Nu-i ciripit de păsărele-albastre,
Ci-i răcnet doar de bestie turbată,
Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă
De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă
Sau de piciorul patului s-o legi?…
Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi nu-ţi mai cer nimic!…
Tu n-ai ghicit
Că melodia întregirii noastre s-a sfârşit
Şi toată fericirea-mprovizată
Cu care ne-avântăm tot mai departe
N-a fost decât iluzia că ne-am iubit
Ca două manechine cu suflete de vată,
Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte?…
Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut,
În cinstea întregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai rămas nimic
Decât o falsă frescă-n mozaic,
Pe care nişte gheare de bestie turbată
Însângerează două imagini omeneşti!…
Nu le cunoşti?…
Încearcă –
Şi-ai să ţi le-aminteşti! ”
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7gA9G7AVH1s&feature=related]