De dimineaţă bună. 12.

” Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc citesc numai o pagină din ea. „

– Sf. Augustin, 354-430

Mi-e dor să plec. Să pregătesc, în minte, bagajele, cu multe zile înainte, într-un mod extrem de minuţios şi-apoi, în ultima clipă, să îndes grăbită în geantă un sfert din lucrurile pe care mi le-am imaginat necesare. Mi-e dor să-i dau avânt sufletului şi să-i spun că, da, poate de-acum, măcar o vreme, să hoinărească pe tărâmuri necunoscute. Poate să se mire, să se bucure sau să se întristeze, poate să trăiască, cu împrumut, modul de viaţă al locurilor prin care trece. Mi-e tare dor să plec. Şi-n minte fac planuri, pun la cale călătorii spre atâtea şi atâtea locuri încât, în realitate, cred că nu mi-ar ajunge toată viaţa pentru a le vedea.
În dimineaţa asta am pornit, parcurgând câteva pagini, o călătorie imaginară, în lumea cavaleriei pierdute, a lui Don Quijote de la Mancha. Nu ştiu dacă mai am deschiderea pentru a citi cartea asta dar… mă străduiesc. Tocmai pentru că simt că-mi lipseşte.
Să aveţi o zi care să vă poarte pe cărări pline de soare, de bucurie, de împlinire.
Să vă fie bine azi! Să zâmbiţi! Şi zâmbiţi-mi şi mie…