” E uşor să te îndrăgosteşti; şi nici să rămâi îndrăgostit nu este prea greu; singurătatea este un motiv cât se poate de concludent. Dar este o adevărată provocare să-ţi găseşti partenerul ideal care să te transforme în persoana visurilor tale. ” – Anna Louise Strong
Da, ok, ştiu că tot ceea ce trăim e rezultat al propriilor alegeri dar… avem şanse să găsim – ca rezultat al căutărilor – persoana aia sau, dacă avem noroc, ni se întâmplă, pur şi simplu? Cică se spune că ce-i al nostru, e pus deoparte…
Dacă nu, măcar putem rămâne îndrăgostiţi…
S-aveţi o zi frumoasă!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7l_u_WvUShw]
PS: Suntem cumplit de dependenţi. Avem atât de multă nevoie să ne simţim speciali şi starea asta ne poate fi transmisa doar de cei din jur. Cred că, căutările noastre, chiar de-ar fi, toate, nereuşite, tot n-ar înceta vreodată. Pentru că din asta trăim.
Să vă fie bine!
0
Articol anterior
10 comments
Nu! Aici te contrazic categoric. NU sunt de acord cu „starea asta ne poate fi transmisa doar de cei din jur”.
Eu sunt speciala pentru ca SUNT speciala, nu pentru ca ceilalti ma fac sa ma simt speciala. Daca eu nu ma vad asa cum le pot cere(sau mai bine spui sa am pretentia) ca cei din jur sa ma vada prin aceasta prisma ?
E vorba de o oglinda…ce reflectezi in ea…aia se vede si vad si ceilalti 😉
Ok, eu nu te contrazic. Pentru ca stiu ca ai dreptate. Daca noi nu ne vedem frumosi, nici ceilalti n-au cum.
Insa, daca noi ne vedem frumosi si ceilalti nu reusesc sa treaca dincolo de aparente sau nu pot sa ne „citeasca” pe noi, asa cum suntem, ne mai putem simti speciali, ne ajunge doar faptul c-o stim? Increderea in noi nu se datoreaza – in mare masura chiar – influentei pe care o au ceilalti asupra noastra?
🙂
totul depinde de unghiul de privire a celuilalt, caci tu nu faci decat sa fii! nu poti stii cum te percepe exteriorul, daca e vorba sa analizam aspectele barfelor ce tin de estetic, gen: „ce faina-i ba aia!” (dinspre masculin spre feminin), sau „uite-l tu pe-ala ce aratos e!” (viceversa). cat priveste latura receptarii noastre prin ceea ce facem si cum facem, la fel si aici n-o dam din start la pace cu feluritele moduri de apreciere critica! pentru ca sunt unii care inteleg simbolic, altii literal absolut totul, altii au simtul umorului, altii ironizeaza in loc sa te desfida, altii te pun pe fuga fara a mai rade si tot asa! deci n cazuri de diverse perceptii!
cautarea va da roade cand intersectia punctelor de interes ale doi cautatori va viza nu doar temele cautate ci si raportarea subiectiva a fiecaruia dintre cei doi la acele teme!
si tie Bine mai departe! 🙂
da, tu nu faci decat sa fii tu, cum zici. dar, cu siguranta, ne modelam dupa ceilalti, dupa ce simtim ca asteapta de la noi… toate, ca sa placem…
se spun multe, unele se adeveresc, altele mai puţin; de multe ori ne e teamă de necunoscut şi ne mulţumim cu ceea ce avem, pentru că ni se pare cel puţin că ne conferă siguranţă. poate că „alesul” ar fi putut fi necunoscutul, dar nu vom şti asta niciodată, pentru că ne-am temut să încercăm altceva.
o noapte liniştită!
deci teama e cea care ne retine? nu poate fi vorba de ratiune? de constientizarea unor fapte, a unor consecinte… sau poate e vorba de o renuntare voluntara…
sa placem, dar nu doar ca obiecte, ci a fi placuti ca firi, indivizi, prin ce ne definim! si sa placem nu doar noi de dragul altora, ci si altii de dragul nostru, deci modelare si modelare! caci daca doar o parte se modeleaza dupa cealalta, nu e bine, caci intr-un tarziu acumularile frustrarilor acestora explodeaza violent!
Cel mai frumos post 🙂
Provocarea asta nu o voi indeplini niciodata . Cea de care zice Louise
Poti sa spui cu siguranta „niciodata”? Eu cred ca intotdeauna, cat timp traim, mai e o sansa…
Bine ai venit!
Comments are closed.