” Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de-a privi în faţă şi-a recunoaşte adevărul. ” – Mihai Eminescu
Ne dorim, cu adevărat, întotdeauna să ştim adevărul? Nu preferăm o minciună care nu ne răneşte sau ne răneşte mai puţin decât ar face-o adevărul? Aud atât de frecvent zicându-se că e de preferat să fim minţiţi dar să n-o aflăm. E aşa? Ne împăcăm uşor cu gândul ăsta?
Cred că, uneori, ne dorim atât de mult ca adevărul să fie un altul încât nici o minciună nu e mai bună decât adevărul însuşi. Şi nu de puţine ori se întâmplă aşa. Adevărul ăla pare atât de neverosimil încât minciuna devine o realitate pe care nici nu te mai gândeşti s-o pui la îndoială.
Când, unde, cum, de ce şi pentru ce credeţi că e permisă minciuna?
Să aveţi o zi frumoasă, senină, adevărată!
Să vă fie bine!
0
Articol anterior
8 comments
[…] rokssana, teo negură, vis şi realitate, freestyler, schtiel, psipsina, alina downunder, ecoul tăcerilor, Madi şi Onu, silavaracald, cristina ghedea, meşterul manole, diverse diversificate, alice […]
cica, vine papa la doamne-doamne si-i zice: doamne nu mai pot, nu mai rezist sa vina lumea sa mi se impartaseasca, sa-mi spuna toate greselile lor si eu sa trebuiasca sa-i intaresc in credinta lor, caci nu mai pot crede, ma indoiesc de mine, de tine, de credinta mea…
doamne-doamne: nu-i nimic, doar prefa-te, e de-ajuns!
pilda ar fi ca nu e blasfemie ce se zice acolo, ci doar ca prin functia instrumentala a institutiei pe care-o reprezinta, papa nu mai e doar om si deci trebuie sa gandeasca si sa simta cum ar fi sa continue cu dezamagirea altora. nu trebuie sa se simta el insusi iertat de doamne-doamne, asa cum el la spovedanie le tot spune enoriasilor, ci chiar de nu mai simte si crede, sa continue a le spune acestora la fel, pentru ca macar ideea sa hraneasca iluzorie, fie si doar asa, perspectiva iertarii si deci, motivarea continuarii drumului.
bine si azi! 🙂
Mda… oameni=slabiciune. Cam asa ceva.
Oricum, m-a facut sa zambesc. Multumesc.
eu prefer adevărul, chiar şi atunci cînd e neplăcut, cînd doare; o minciună nu ajută cu nimic, chiar dacă a fost ticluită doar pentru a nu te răni, pentru că, mai devreme sau mai tîrziu, tot va trebui să înfrunţi adevărul. şi cred că e mai bine să fie mai devreme 🙂
Stiu ce zici. Si eu zic asa. Dar cred ca fac altfel. Uneori parca prefer sa nu aflu. Si sunt adevaruri care nu ies la lumina, oricum. Si nu stii care-i mai mare raul, sa il stii sau sa nici nu-ti imaginezi ce e…
Seara faina!
[…] colorate, schtiel, luna pătrată, diverse diversificate, theodora, teo negură, alice georgiana, ecoul tăcerilor, meşterul manole, ioan usca, lorelei mihalcea, stropidesuflet, freestyler, blog leneş rău, […]
da, prefer o minciuna sau nimic in locul unui adevar care nu ma intereseaza sau ma face sa ma simt mizerabil zilnic. daca daca vrei sa spui un adevar dur cuiva, macar cosmetizeaza-l putin
Acuma depinde, e clar. De multe. Dar… toti avem, oricum, un anumit mod in care reactionam…
Toate bune!
Comments are closed.