Cică eu sunt părintele sever, eu îl cert pe puști, eu impun lucruri și multă bătaie de cap mai avem noi doi când încercăm, amândoi, să ne impunem punctul de vedere. Suntem două pietre tari, e clar și multe scântei mai sar între noi…
Îl certam luni dimineață pentru nu mai știu ce nimicuri – desigur, deși îmi dau seama, chiar și în momentele alea, că sunt nimicuri și n-ar trebui să le dau importanță, tot nu pot să mă abțin în a insista ca lucrurile să se facă așa cum cred eu, adultul, că e bine – și, exasperată, la un moment dat, îl întreb:
„Marc, ce să fac cu tine când faci atâtea prostii?”
Și el, senin: ” Să mă ierți, mami!”
Da, poftim!
0
11 comments
raspunsul perfect 🙂
Aşa mult mi-ar plăcea să îmi fie un pic mai uşor să privesc lucrurile din punctul lui de vedere…
De ce adulţii ăştia nu-şi dau seama că de cele mai multe ori, copilul – cu mintea lui curată, neotrăvită de legislaţii, religii, prejudecăţi, vicii, răutate şi aşa mai departe – este cel ce are dreptate? De ce nu au niciodată încredere în lucrurile simple şi spontane? De ce şi-au sufocat copilul din ei punînd banul mai presus de cinste şi adevăr?
Dar deja am divagat prea mult. Răspunsul puştiului ar trebui pus pe bannere, de-a lungul Ecuatorului…
Nu chiar niciodată, Dragoş… doar că le e mai greu, tocmai pentru că au mintea otrăvită…
Cât despre ban… nu e, nu la mine, mai presus de alte lucruri, chiar nu e…
„Cu o floare nu se face primăvară”, se zice. Sigur, n-am spus „niciodată” în sensul lui absolut, însă cînd ceva se întîmplă once in a blue moon, e ca şi cum nu s-ar fi întîmplat. Balanţa n-are cu ce să se echilibreze şi atunci se dă peste cap şi rămîne înţepenită în partea rea, întunecată. Acolo rămîn şi amintirile, prinse în capcană, pentru tot restul vieţii.
Nu poţi urni o piatră de moară, trăgînd-o cu un fir de păr…
Omuletul a inteles perfect despre ce e vorba. Noi, aia, adultii, care credem ca le stim si intelegem pe toate, complicam lucrurile.
@Drugwash: +1
Namaste !
Ne-or fi plăcând mai mult căile întortocheate decât cele simple… sau nu le mai putem vedea… bine că mai primim, din când în când, câte o lecţie…
Nici căile drepte nu duc întotdeauna în locul dorit, darămite cele şerpuitoare. Şi ştii tu bine ce anume e pavat cu bune intenţii… 😉
Dacă tot sîntem la „de-ale copilăriei”… tag, you’re it! 😆
Sau după cum spune unii care nu ştie să vorbeşte rumaneşte: LEAPŞAAAAAA 😆
”Cele ascunse s-au descoperit pruncilor, și nu celor înțelepțil și pricepuți.”:)