Experiment. Două zile și jumătate fără linie de internet.
Rucsac, bocanci și-o pereche de ciorapi colorați.
Un strop de teamă și multă mirare în buzunare.
Kilometri sute spre un loc care miroase a pace.
Încerc să las gândurile – demoni acasă.
Poate mor de foame dacă-s încuiate.
Și n-au suflet din care să muște.
Mă duc să întâlnesc magie.
Și magicieni.
Ai seninului.
Las piesa asta aici.
Start.
0
3 comments
Bănuiesc că nu înspre mine ai purces. :))
Nu ştiu ce ai de gînd dar oriunde ai merge ai grijă de tine.
Fie să găseşti ceea ce cauţi şi să te întorci sănătoasă şi fericită!
Drum bun!
:-* >:D<
Gata, m-am întors. Contrar așteptărilor, am rezistat fără internet trei zile. Uhhh, trei zile. Cu internet care curge gârlă lângă mine, n-am pornit datele deloc pe telefon. Doar am trăit. Oameni și locuri și momente prețioase. Magie, pură magie. Și tare bine a fost. Exact ca o oază în deșert. Exact.
Bine ai revenit! >:D<
Ştii, îmi aduc aminte vag că am scris cîndva, aici la tine, o povestioară sau ceva unde ziceam că ar fi bine s-o mai rărim cu virtualul în beneficiul realului. Poate nu ne-ar avantaja chiar pe toţi – pe mine sigur nu, care-s şi-aşa singur cuc de cînd nu mai e Copilu' – dar pentru cei cu poftă de viaţă, ca tine, cred că ar fi un cîştig. Mai multe oaze, mai mult "aer curat"… 😉