Nu-i puțin lucru. Mai ales când internetul curge gârlă lângă tine și conexiunea e doar la un buton distanță. Când lipsa internetului e o alegere, nu o impunere. Indiscutabil, mai greu.
Dar am vrut să trăiesc niște momente fără să măsor bucuria, emoția, trăirea, în like-uri pe facebook. Să trăiesc, pur și simplu. Am folosit telefonul strict pentru a face poze cu el. Și pentru a răspunde la cele câteva sms-uri primite.
Cum a fost? Firesc. Am putut să mă bucur de cele două dimineți magice, fără să simt nevoia să postez repede ceva pe facebook, să vadă și alții ce moment spectaculos trăiesc eu. Asta-mi doream, de fapt. Să mă detașez de nevoia de a arăta ce fac, unde sunt, ce trăiesc etc. Să fiu prezentă în locul în care sunt. Cu totul. Și-am fost. Am putut să mă umplu de bucuria de-a fi acolo, de-a trăi ceea ce trăiam, exact ca o oază în mijlocul unui deșert, așa mi-a fost.
N-am televizor acasă, deci de acest microb am scăpat cu ceva ani în urmă. Dar am internet. Și aproape că lipsa tv-ului e compensată cu utilizarea în exces a internetului. Da, simt de multe ori că-i o presiune pentru mine. Că-s prea ancorată în virtual, în detrimentul realului. Că oamenii de la un click distanță îmi sunt mai aproape decât cei care ar putea să fie fizic aproape și de care aș avea nevoie, fără discuție, mult mai mult. Știu bine, totul e despre a păstra un echilibru, dar nu e ca și cum e ușor să păstrezi acest echilibru, dimpotrivă, mult mai ușor e să adâncești balanța într-o parte, în cea care cere mai puțin efort, e mai la îndemână, mai comodă, mai…
Se poate trăi și fără internet. Și încă bine. Așa cum scria pe un panou amplasat la Câmpu Cetății, unde am fost.
9 comments
16 zile in concediu la mare fara internet. 5 zile la munte fara internet si fara telefon (s-o descarcat si asa o ramas). Am mai platit un concediu de 14 zile, si la fel. fara internet.
Dar musai kindle 😀
Se poate, e clar. Când merg pe munte, tot așa, stau departe de internet, dar, de obicei, e impus, că nu-i semnal. În concediu… nu-mi iese mereu.
Bine ai venit pe aici! 🙂
Te lauzi atîta pentru trei zile?!? Păi ai uitat că eu am stat un an jumate fără, după ce-am venit la casă, pînă să primesc afurisenia asta de stick care mi-a mîncat zilele? Şi să ştii că atunci a fost cea mai prolifică perioadă a mea, cînd am creat progrămele – utile mai mult mie, din păcate – lucrînd 24/7 fără distragerea atenţiei.
Avînd în vedere starea de fapt, nici nu te sfătuiesc să mai dai detalii private pe net despre unde eşti şi ce faci, altfel la un moment dat s-ar putea să te trezeşti cu un mare [End of the road] în faţă dacă unora nu le place activitatea ta. B-)
În rest, spune-le amicilor de la CC să-şi revizuiască panoul, că le lipseşte un Ţ în „FĂ-ŢI”. 😉
Huguleţ! :>:D<
Păi da, ce să-i faci, cică internetul e cam ca și aerul deja…
Ahhh, paranoiaaaaaa! Stop. Las c-o fi ce-o fi să fie. Și-apoi final.
Știi ce-i cu ț-ul ăla? I-a fost foame cuiva, mai noaptea, așa, și l-a confundat cu o bucată de… ceva! :))
No bine, da’ tu pe acolo mi te preumbli, pe unde-i foamea pe ei cît capra de mîncă noaptea pe şestache virguliţele de la Ţ-uri?! Nţ nţ nţ, ce anturaj ţi-ai făcut… 😛 :))
Paranoia e o stare de luciditate premonitorie – ar trebui modificată definiţia din dicţionar. 😀
Tu faci cum vrei, desigur, da’ să nu vii plîngînd la mine apoi. 😉
Amu o să-mi ţîn oleacă respiraţia virtuală, să vedem de-oi da colţu’. 🙂
Să-ţi fie bine! >:D<
Javra de internet a simţit că-l vorbesc de rău şi mi-a înghiţit comentariul. Aşa că, iaca, tac.
Ia uite că n-a putut să-l digere și l-a scuipat afară… 😛
Super articolul. Sa știi ca și eu mă lupt sa dobandesc echilibrul acesta….:)
Și-apoi tot vom face asta până ne-o ieși. Sau… 🙂
Hai, numai bine și să-ți iasă. Pas cu pas.