Dorințe pentru anul de grație 2016

La fiecare început de an ne dorim ca ACESTA să fie cel mai bun an al nostru. Ca în acest an să se întâmple toate minunile de care avem nevoie, pe toate planurile. Credem, instinctiv, am impresia, că the best is yet to come. Și ne agățăm de asta. O fi firesc, poate că ne ajută să facem față realității de zi cu zi, dacă ne agățăm speranțele în tot felul de planuri dintre care, deși multe se pierd pe drumul lor spre împlinire, tot ne rămân unele pe care le realizăm.

Dar, din alt unghi privind, poate că e ne și de folos dacă așezăm pe hârtie/monitor, dorințele acestea care ne răsar în minte la început de an. Entuziasmul, determinarea, dorința de mai bine, de schimbare, de orice. Vlaga. Vibrația de viață. Poate că, așa cum se spune, dacă rostim gândurile, visurile, au mai multe șanse să se împlinească, decât dacă le păstrăm doar pe undeva prin ungherele minții.

Ce-mi doresc pentru 2016?

Îmi doresc multe și totuși, puține. În primul și în primul rând, îmi doresc să fie Puștiul sănătos, așa cum a fost și în anul care a trecut, lucru pentru care tare-s recunoscătoare.

Apoi, am mare nevoie să fiu bine, sau măcar, mai bine, eu cu mine însămi. Înțeleg acum, totuși, că nu e un target pe care să-l încadrez într-o perioadă de timp, e un drum pe care merg și, poate, cândva, cumva, o să fie bine, mai bine.

Îmi doresc oameni aproape. Să știu să țin fetele astea care mi-s așa de dragi aproape, să știe și să simtă ele cât îmi sunt de importante, și să las alți oameni să se apropie, să fiu mai puțin arici și mai mult om încrezător.

Îmi doresc încredere și determinare, să mă simt motivată, să fiu în stare să fac lucruri. Să nu stau deoparte, să mă implic, să ajut, să simt că sunt parte din schimbarea în bine în lume. Să realizez lucruri, să simt că iese ceva din munca mea.

Pe drumul acesta pe care, la început de an, viața mă obligă să merg, îmi doresc să fiu capabilă să fac față și să reușesc să iau cele mai bune decizii, pentru Puști, pentru mine, pentru drumul nostru împreună. Nu-mi doresc musai să fie totul ușor și lin, ci, mai degrabă, să am eu tăria să iau lucrurile așa cum vin, să am încrederea că pot să le fac față.

Călătoristic… îmi doresc locuri noi, ieșiri dese, drumuri lungi și faine. În orice direcția aș privi, e ceva de văzut, de trăit, deci… o să fie Italia zilele acestea, apoi fără să am vreun plan clar, mă gândesc la Danemarca, nordul ei, Skagen, locul acela unde se întâlnesc mările, plus parcul Legoland de la Copenhaga, plus biciclete, plus oameni faini de pe acolo… apoi mă gândesc la o destinație de vară, mi-e dor de lenevit pe o plajă faină și în 2015 nu l-am dus pe Puști la mare. Îmi mai doresc o călătorie pe aceeași pistă de biciclete din Austria, EuroVelo 6, despre care scriam anul trecut, un city-break pe undeva… și… ce-o mai fi. Nu-mi fac griji în privința călătoriilor, în acest plan, de câțiva ani, se așează lucrurile… așa cum trebuie să fie.

Să ne fie bine anul acesta.
S-avem multe momente de viață plină, cum a fost acest moment al Puștiului, când pare că… nothing else matters.

(Așadar, ready, steady, go, cu toate pânzele înainte, spre un 2016 cum ne-o fi să fie. Ceea ce noi, de altfel, și facem. În momentul acesta, când articolul acesta pe care, înainte de plecare l-am programat să fie postat azi, noi suntem deja la Napoli și vă salutăm voinicește de pe meleaguri antice.)