DRUMUL nostru

by loredana
1 comment

Public azi textul acesta, la 3 luni și 3 zile de când gândul cel bun ne-a poposit în suflete, deși l-am scris în urmă cu trei zile, într-un loc de pace și bucurie, de inimă plină de recunoștință.

Și acum, îi dau drumul în lume și am încredere! Căci știu, ohh, cât de bine știu, că atunci când dai drumul în lume la ceva ce-ai ținut strâns, se transformă, devine, se împlinește!

Așadar, DRUMUL. Drumul nostru, povestea noastră. Așa.

******

Îmi pare aproape ireal că pot să scriu acest text acum, așa, aici. Pe drum. La margine de pădure. Lângă un pârâu. Cu muzica naturii în urechi și-n suflet.

După prima noastră noapte off-camping, într-un campervan.

Azi, 6 iunie, la fix 3 luni distanță de ziua de 6 martie când… drumul vieții noastre a făcut o cotitură.

În capul nostru mai întâi. Ca un gând de-abia gândit. O întrebare de-abia șoptită. O dorință de-abia întrezărită.

Devenită plan, acțiune, realitate. Cu asumare și curaj.

Anul acesta, în toamnă cândva, pornim la DRUM.

Un drum lung, fără destinație precisă, fără dată de întoarcere precisă. O fi un an, un an și jumătate sau doar câteva luni? Nu știm acum, vom vedea, vom simți, vom decide. Pe parcurs.

Direcția – spre est. Asia.

DRUMUL nostru spre SOARE – RĂSARE.

Trei la început și apoi, la un moment dat, vom fi patru. Doi adulți, un prunc de trei ani și altul de treisprezece.

Și-o casă mașină, cum spune Orla. Un campervan.

E anul acesta altfel. Așa simțim.

An pentru decizii și niște schimbări firești și inevitabile. An în care am decis că acum e momentul să facem lucrurile așa cum simțim, mai mult decât așa cum trebuie. Că acum putem să fim cine și cum simțim, că noi alegem, că nici o direcție nu e greșită dacă o simți potrivită și necesară.

Simt DRUMUL ca fiind necesar. Mi-l doresc. Pentru mine, pentru noi, pentru relațiile dintre noi, pentru sufletele noastre. Pur și simplu. Simt că e ceea ce ne trebuie și ne dorim.

Și am noroc să am alături un om care îmi suflă-n aripi și care simte și el la fel, poartă în el chemarea vieții, a experiențelor, a aventurii.

De ce acum?

Pentru că acum ne dorim.

Pentru că acum putem.

Pentru că acum e momentul potrivit.

Nu peste 2 ani, nu când termină Puștiul liceul, nu după ce am construit o casă, nu după ce pleacă pruncii în drumurile vieților lor, nu după ce am bătut lucruri în cuie, nu după… orice. ACUM. Așa cum suntem acum, împreună, cu nevoile noastre de acum, pentru binele nostru, al tuturor.

De ce cu un campervan?

Pentru că ne dorim o experiență, un DRUM spre locuri și spre noi înșine, o bucățică de viață altfel, care ne provoacă și ne scoate din zona de confort, care ne învață multe și ne obligă să fim atenți la cele mai mici detalii. Pentru că vrem să simțim oamenii și natura, să vedem și să înțelegem mai multe despre viață și despre locuri și despre… orice.

Pentru că vrem ca DRUMUL nostru să fie despre respect pentru mediul înconjurător, despre folosirea cât se poate de echilibrată și conștientă a resurselor, despre buget modest, despre reciclare, despre refolosire, despre mai simplu și mai mult cu mai puțin.

Pași pe DRUM…

În trei luni de când am zis – Ce-ar fi dacă? Și – Hai să o facem! am trecut prin multe stări și am făcut mulți pași pe care nici nu-i știam necesari. Am învățat multe despre o lume total nouă: #vanlife.

E fascinat și deopotrivă greu să ieși din confortul emoțional și să pășești într-o direcție total necunoscută. Chiar într-o direcție-vis. Chiar spre ceva absolut fabulos. Fiecare pas e o provocare și o încercare.

Dar cred că aceasta e lecția. Să înfrângem rezistența la nou. Să învățăm fiecare pas, să găsim soluții, să trecem peste frustrări și nervi, peste stări proaste, peste neîmpăcări și… să mergem mai departe. Împreună.

Știm acum, la trei luni distanță, cu ce fel de campervan vrem să călătorim.

Am trecut de la ideea de rulotă, la autorulotă – VW California, apoi California Exclusiv, apoi campervan de fabrică și apoi autoutilitară conversie personalizată.

De la a nu ști nimic despre un domeniu, am ajuns la a învăța despre sisteme de încălzire, de apă, de optimizare energie electrică, folosire eficientă a spațiului. Și altele, multe, multe.

Am căutat, discutat, analizat, nenumărate idei și soluții, urmărim alți oameni, citim păreri și învățăm… dar lăsăm loc și necunoscutului. Nu vrem să știm tot. Nu vrem să controlăm tot. Nu vrem să prestabilim tot.

Peter e fascinat de partea tehnică, a urmărit sute de materiale video și studiază documentații și de-astea, mai puțin fermecătoare pentru mine. Eu, visez, desigur. Și în același timp, suntem amândoi perfect cu picioarele pe pământ, deși avem sufletele așa, zburătoare.

Știm ce vrem și ce nu vrem. Vrem să nu ne asumăm riscuri inutile, vrem să facem cum e mai bine pentru noi și pentru copilul mic care vine cu noi, dar și pentru copilul care rămâne acasă o parte din călătorie. Învățăm. Ne certăm. Ne împăcăm. Ne zbatem. Ne relaxăm. Ne închidem. Ne mirăm. Ne bucurăm.

Visuri…

În adolescență visam India. Maitreyi. Raj Kapoor. Muzica, dansurile. Culorile. Totul îmi părea fascinant. Și departe. Atât de departe încât de abia gândul meu putea ajunge acolo, nici nu visam că vreodată acest gând s-ar putea transforma în dorință și dorința în faptă.

Și acum am în fața ochilor India. Parte din DRUMUL nostru.

Și înainte de India, Turcia. Turcia impresionantă în cultura ei, în istoria ei legată de a noastră, în tot, m-a atras întotdeauna. După India, vom mai vedea. Ne-am făcut un mini plan, un traseu pe care am vrea să-l parcurgem, însă… lăsăm viața să mai creioneze și ea.

Până la plecare mai avem cale lungă. Lucruri de pus în ordine și de pregătit. De dat cu capul. De învățat.

Și voi scrie.

Despre frici și dificultăți, despre emoții, despre cum ne organizăm, ce mai învățăm, ce nu știm, ce avem nevoie.

Despre pregătiri pentru viața pe drum cu un copil mic, despre echipamente și alte amănunte. Orice ar putea fi de folos și altora ca noi, care simt să facă așa cum le dictează sufletele, cu toate fricile și neajunsurile, cu toate întrebările și nesiguranțele.

Aici e curajul, așa simt. Să acționezi, înfruntând fricile și nesiguranțele.

Așadar… DRUMUL nostru, început într-o zi de sâmbătă, 6 martie 2021. Pe care-l împărtășim, cu inima deschisă, cu încredere, uimire și recunoștință.

18+

S-ar putea să-ți placă și

1 comment

Peter 9 iunie 2021 - 19:39

I’m in!

0
Reply

Lasă un comentariu