Filă din povestea mea magică

Zilele mele fără internet, din weekendul trecut, au fost zile cu mult sens, petrecute mai aproape de mine însămi. De un ceva aparte ce îmi freamătă în suflet și mă transformă. Poate singurul ceva care scoate încă la iveală copilul din mine. Da, în lumea baloanelor cu aer cald, emoția pe care o simt e copilărească, palpabilă, simplă, autentică. Aproape e un prea mult pentru ceea ce omul mare care sunt poate să ducă. Și adultul din mine se împotrivește și caută scuze și explicații și logică și analiză, dar copilul din mine își întinde aripile, se bucură și crede. 

Mă uit acum la pozele făcute acolo și iarăși simt de parcă m-aș fi întors din filele unei povești. Din povestea mea magică. Poveste despre dimineți cu rouă și aer rece tare, despre oameni mânați de-o pasiune cu aripi, despre zile de voie bună și prietenie, despre apusuri trăite în văzduhul îmbrăcat în straie aurite, despre nopți scurte, somn puțin, dar viață multă. Zile de seninătate. În negura prin care rătăcesc eu în ultima vreme, aceste zile mi-au fost un fel de oază de seninătate, de vindecare, o gură de viață proaspătă și revigorantă și dătătoare de entuziasm și dor de zbor.

În umbra pilotului – unul dintre ultimii gentlemeni ai planetei – care a avut răbdare multă cu întrebările mele mai blonde și mai zăpăcite, m-am simțit ca un ucenic stângaci, dar dornic să învețe. Tehnic, despre funcționarea balonului cu aer cald. Despre condiții de zbor, despre cazuri speciale, despre decizii de luat. Despre pregătirea balonului de zbor, despre strângerea lui după aterizare. Am mai făcut aceste lucruri și altădată în incursiunile mele în această lume, dar acum am fost mai mult decât oricând înainte, de-acolo, din povestea unui echipaj, ca membru de echipă.

Și nu mi-au fost zile numai de plimbare prin văzduz, ci mult mai mult de atât. Ceva ce-mi stăruia în suflet ca un vis aproape inimaginabil, un vis de-ăla de nu îți vine să-l rostești cu voce tare, că prea pare mai mult plăsmuire… zilele acestea s-a transformat într-un subiect firesc de discuție, de făcut planuri, de sperat, de… crezut. Ahh, mai ales de crezut că nu-i ceva irealizabil, ci dimpotrivă, e acolo, la un pas distanță. Cât de mare o fi pasul acesta, de un fel de Gulliver uriaș poate, nu știu, voi afla. Dar cert e că nu mai e o fantasmă. Ci ceva tehnic care-mi naște întrebări, curiozități, dorință. Ce dorință? Despre școala de pilotaj vorbesc. Da, da, de pilotat baloane cu aer cald. O școala pe care, nu doar c-o visez, ci îmi doresc, realist, să o fac. Ca să vină ziua aceea când un balon cu aer cald se va ridica de la pământ cu mine la cârma lui, și-am să plec așa, singură, să-mi satur nevoia acută de a strânge undeva-n desaga sufletului toată seninătatea cerului, toată copilăria pe care mai sunt în stare s-o găsesc ascunsă în mine, toată magia pe care această lume mi-o strecoară în vene. Să fiu eu cea care mânuiește arzătoarele, simte aerul și răzvrătirile vântului, cea care se ceartă și se împacă cu cerul, cu pământul și cu focul.

Și apoi, mai e cealaltă dorință pe care acum o simt mult mai mult realizabilă, să reiau organizarea în Maramureș a festivalului baloanelor cu aer cald. Anul viitor, în toamnă. Să aduc magia acestei lumi aici, acasă la mine. Să fac oamenilor un pic mai accesibilă această lume, să dau ocazia și altora să trăiască, să se umple de magia zborului cu balonul. Să poată mai mulți oameni să mai fie copii care visează că plutesc deasupra frumuseților lumii. Și se bucură. Așadar, cea de-a patra ediție a festivalului Maramureș Balloon Fiesta, țineți-mi pumnii strânși tare, să fie în primul weekend din luna octombrie anul viitor.

Două lucruri care sunt, amândouă, mai aproape de realizare, după aceste zile petrecute la Câmpu Cetății, la Parada Baloanelor, festival pe care organizatorii îl fac deja a unsprezecea oară. Oameni motivați, care cred în pasiunea lor pentru zbor, care se străduiesc an de an – și le iese – să presare magie în acea parte a țării. Un impresionant număr de 21 de baloane cu aer cald s-au întâlnit la Câmpu Cetății anul acesta, felicitări multe, multe, celor care au făcut acest lucru posibil. O minunată și magică nebunie.

Tare sunt recunoscătoare pentru grija pe care au avut-o față de mine oamenii care mi-au fost aproape. Pentru răbdare, pentru povești, pentru timpul prețios. Pentru încrederea pe care mi-au acordat-o. Pentru întâlniri neașteptate. Pentru acest tot frumos, complet. Mulțumesc.