Odată ce-ai pornit pe o cale probabil că trebuie să continui să mergi pe acel drum până se termină. Nici mai mult, nici mai puțin.
Să te împiedici, să cazi, să dai cu fruntea de pământ, să sângerezi, să simți că nu mai ești capabil să faci un pas, să vrei să te contopești cu pământul, să ai senzația că s-a scurs orice urmă de rațiune din tine și totuși, să existe un ceva inexplicabil care să te oblige să nu te oprești, să te ridici, să te târăști, să continui, să mergi… să mergi, să mergi. Până la capăt. Capătul acela pe care nu-l întrevezi. Pe care-l crezi aproape uneori și îți dai seama că-i doar iluzie. Un capăt ce se tot îndepărtează, cu fiecare pas făcut. Dar, să nu poți să faci altfel. Pentru că e drumul TĂU pe care TREBUIE să mergi.
Ăsta o fi mersul firesc al vieții, un drum cu sens unic, fără posibilitate de întoarcere, de răzgândire, de noi încercări? Și toate ne sunt doar consecințe ale propriilor alegeri, deci nu-i rost nici de plângere de milă…
0
Articol anterior
5 comments
Viaţa nu permite marche-arrière, e sens unic. Însă există străduţe lăturalnice, bifurcaţii, intersecţii mari. Depinde unde te afli pe moment şi ce drum vrei s-apuci. Dac-ai apucat pe o şosea lungă în deşert, mergi înainte. Peste ce vei da – oază sau Fata Morgana – mai ţine şi de noroc, uneori. Însă indiferent ce-ar fi, măcar mai sparge monotonia unui drum uscăcios.
Life is a journey, not a destination…
Nimeni nu stie ce urmeaza dupa moarte, asa ca degeaba ne tot dam cu parerea.
– Io ştiu, io ştiu!!! (agitînd mîna dreapta cu două degete ridicate) To’a’şa profesoară, pot să răspund? Fără să mai aştepte aprobarea:
– După moarte vine, după caz, îngropăciunea cu popă şi tot tacîmu’ de cheltuieli aferente, ori cremarea, caz în care vreun popă mai milos care ar îndrăzni să ţină slujbă ar fi dat afară în şuturi din biserică de către mai-marii lui. Acu’ nu că mi-ar păsa, da’ zic şi io, c-aşa am auzit.
– Stai jos, nu ştii nimic. Nota patru, fraiere! zise profesoara. După Moarte vine Fiscul, să-şi recupereze taxele şi impozitele neplătite!
Eu nu cred ca viata e un drum cu sens unic.
Viata e o intretaiere de o sumedenie de drumuri, decizia de a urma unul sau altul fiind cu dus-intors.
Posturile dvs. mă fac să reflectez… ” – Mi-a venit un gând!!” … aşa „aiurea”!! eu îi zic „călător”… Să aveţi o zi bună!
Comments are closed.