Il dolce far niente… grecesc!

… știu că e expresia italienilor și, probabil, au și grecii una pe măsură care să exprime același lucru, dar e ceea ce-mi vine în minte când mă gândesc la ziua de ieri, petrecută pe una dintre insulele acestei țări, Skiathos.
A fost o zi a unui sentiment de bine, de plinătate. O zi în care am simțit că trebuie să-i mulțumesc vieții pentru marea aceea fantastic de albastră, că trebuie să tac, să încetez chiar și să gândesc sau să-mi pun întrebări, pentru a vedea, a înțelege și a simți frumusețea spectaculoasă a tot ceea ce mă înconjura. Pe-un vapor care naviga printre insule, cu zgomotul mării în fundal, cu Puștiul absolut fascinat de o lume nouă pentru el, cu peisaje ce-ți taie răsuflarea, fantastică îmbinare de munte și mare, de simplu și spectaculos, cu un orășel construit pe colinele calcaroase, cu case albe și cochete, cu plajele generoase cu nisip auriu și ape limpezi – clar, a fost cea mai frumoasă mare în care am înotat eu până acum – insula Skiathos e unul dintre cele mai deosebite locuri pe care le-am văzut. Și da, știu așa de bine că e doar o mică parte din ceea ce Grecia înseamnă. E tare frumoasă țara asta.
Ia uitați-vă!