Viața în doi nu vine la pachet cu fericire perfectă. Nu cred în așa ceva, n-are cum să existe. Suntem oameni, ne schimbăm – în bine, în rău – în mod neîntrerupt, suntem azi alții față de cei care-am fost ieri. Și chiar dacă fiecare dintre noi sperăm, măcar cândva, poate în copilărie, poate în adolescență, la o viață perfectă, cu un făt frumos și iubire până la adânci bătrâneți, viața e despre altceva. Despre cum putem conviețui cu cineva diferit de noi, despre cum putem crește ca oameni, alături de cineva, despre cum putem împărți și binele, dar mai ales răul, despre cum înveți să iubești pe cineva cu tot ce vine la pachet.
După trei ani de când ne cunoaștem, mai mult de un an de relație și aproape nouă luni de sarcină extrem de plină de provocări, știu că drumul nostru împreună e cu mult sens, că avem foarte multe de învățat, de acceptat, de schimbat, de înțeles, că suntem doi oameni cu trecuturi încărcate de traume, poveri și dezechilibru. Și-n toată goana aceasta a vieții de zi cu zi în care trăim, căutăm calea prin care să construim ceva durabil pentru noi și cei din jur. Și nu-i despre fericire perfectă, despre afișare a ceva ce nu suntem, despre superficialitate. Ci despre viață, cu de toate, extrem de grea și plină de încercări. Dar printre toate acestea, este despre asumare și conștientizare a faptului că suntem unde trebuie. Că suntem unul pentru celălalt. Da, asta mi-e clar. Că el e the one. Că eu sunt ceea ce el are nevoie. Și știm că avem de ce să fim recunoscători.
Așadar, drumul nostru împreună e așa, cu de toate, bune și mai puțin bune. Dar ale noastre toate.
Să vedem dacă îmi iese o listă de 100:
ne plimbăm prin ploaie strâns ținându-ne de mână
ne certăm în mijlocul străzii
rareori putem trata furia cu amuzament
el iubește să-mi pun capul pe pieptul lui
mie-mi place să mă pierd în ochii lui albaștri
ne trezim dimineața lipiți unul de celălalt
îmi place să gătesc pentru el
el și-a făcut un obicei din a spăla vasele
ne bucurăm de mesele luate împreună
facem dragoste cu multă dragoste
ne iubim pe fugă sau pe îndelete
ne supărăm mult
ne împăcăm după lungi discuții
petrecem nopți întregi dezbătând și analizând
facem planuri pentru casa noastră
ne pregătim pentru cel mai mare proiect, fiica noastră
tremurăm de emoția necunoscutului
dar ne aruncăm cu capul înainte
ne temem împreună de gura rea a lumii
nu știm să ne apărăm de răutăți
ne dor nedreptățile altora
ne plimbăm pe străduțe înguste și liniștite
ne bucurăm de oamenii faini din viața noastră
învățăm despre viața în doi, trei, patru, cinci
suntem dezordonați împreună
ne ciocnim ca două pietre tari ce suntem
suntem uimiți de ceea ce ni se întâmplă
vrem să fugim fiecare în lumea lui
totuși stăm și construim o lume comună
ne e frică de noi înșine și de reacțiile noastre
și căutăm curaj unul la celălalt
ne lăsăm copleșiți de slăbiciuni
ne criticăm și suntem duri unul cu altul
dar ne și topim de drag
și ne-ajutăm să ne depășim
devenim ușor morocănoși
și ne vărsăm frustrările unul pe celălalt
suntem încăpățânați și netoleranți amândoi
el mă învață să visez cu mai multă îndrăzneală
eu il aduc cu picioarele pe pământ când se pierde prea tare
el îmi cumpără fructe și flori
eu îi pregătesc uneori prăjituri și-i cumpăr ciocolată
eu sunt irascibilă
el are răbdare multă
amândoi avem nevoie de confirmări
avem nevoie să știm că suntem iubiți
învățăm să construim și tot dărâmăm
ne străduim să ne asumăm și bune și rele
găsim drumul către celălalt de fiecare dată când ne rătăcim
dar trăim multă furie și neîmpăcare
căutăm împreună să înțelegem ce-i cu noi pe lumea asta
mie-mi pare că e sexi și-atunci când ne certăm
iubesc să știu că e bărbatul meu
el îmi zice că sunt frumoasă când chiar nu mă simt așa
și mă vede atrăgătoare cu burta mea uriașă
suntem amândoi flămânzi de tandrețe
avem nevoie de bunătate și înțelegere
ne place Imagine a lui John Lenon
și Love Street de la The Doors
dansăm uneori prin casă
ne îmbrățișăm mult
el m-atinge pe spate din senin
mă privește cu admirație
mie-mi place să-l simt strâns lipit de mine
el are o deschidere extraordinară către oameni
eu las greu oamenii să mi se lipească de suflet
amândoi iubim cămășile în carouri
lui îi place în bocanci
eu mă simt bine în teniși
amândoi iubim muntele
eu vorbesc și argumentez mult
el are o capacitate imensă de-a asculta
învățăm împreună să fim mai buni
mie-mi place să mă afund în lectura unei cărți
el e fascinat de români și de România
amândoi ne demoralizăm ușor
niciunul nu credem suficient în noi înșine
el mă sprijină și mă încurajează
nu-mi taie niciodată aripile
eu îl temperez
și greșesc micșorând entuziasmul lui
el e fântână de idei
și îndrăznește să creadă
amândoi ne punem întrebări multe
avem multe de vindecat
purtăm poveri emoționale care ne încovoaie
și ne simțim vinovați peste măsură
niciunul nu consumăm alcool
dar amândurora ne place să ne îmbătăm cu trăire
eu iubesc zborul și baloanele cu aer cald
el a îmbrățișat cu inima deschisă lumea mea
suntem sensibili și vulnerabili amândoi
și totuși suntem puternici împreună
facem echipă bună
ne zbatem pentru crezurile noastre
avem respect și încredere unul pentru celălalt
amândoi credem în drumul nostru
creștem împreună
suntem unul pentru celălalt
ne iubim
100. și lista e deschisă. mulțumesc, Peter.
(foto – Kinga Kalmar)


2 comments
Imi doresc si eu un om asa, sa stiu ca este el…
mult noroc împreună
Comments are closed.