Au trecut zece ani de când, într-o zi de vineri, 22 august 2008, l-am născut pe Marc.
Fiul meu împlinește azi, la ora 12:30, zece ani.
Mi-aduc aminte bine de fereastra prin care priveam stând (a se citi agonizând) pe masa de nașteri, de copacul plin de frunze încă verzi și colțul de cer albastru, foarte curat și intens. Sigur, mi-aduc aminte și de mulțimea de oameni care vuia în jurul meu, și de durere, și de căldură, și de epuizare, și de tot. Mi-aduc aminte de surprinderea mea când l-am văzut prima oară, boț de om cu pielea toată încrețită, cu fața vineție, plângând tare. Nu știu la ce anume mă așteptam atunci, dar sigur a fost altfel decât credeam că urmează să fie.
Și au trecut zece ani. Zece ani de școală de mămicie pe care, știu sigur, n-am s-o absolv vreodată cu notă maximă. N-am cum. Învăț și cu cât învăț, mai e de învățat. N-am vocație de mamă perfectă și încă lupt să accept că e ok și să fiu așa, imperfectă. Dar mamă. Mamă de băiat care azi împlinește zece ani. Mamă de băiat care-și aparține tot mai mult lui, propriului lui drum, și nu nouă, celor din jur. Mamă de băiat care se responsabilizează tot mai mult și e foarte fericit că va avea o soră, fiind deja protector și implicat. Și totuși, în același timp, mamă de băiat care încă are nevoie să se cuibărească în fustele mele, care încă e mic și timid, care încă plânge și îi e frică de așa de multe, mamă de băiat care încă crede sincer că, dacă-i spun că nu va avea coșmaruri, așa o să se și întâmple.
Zece ani. Lungi și mulți și totuși, trecuți într-o clipă. 10 ani de bucurii colorate și frici terifiante, 10 ani de drumuri noi, provocatoare și uneori cam prea întortocheate, 10 ani de întrebări și căutări și nesiguranță, 10 ani grei și totusi frumoși, 10 ani de viață nouă, total diferită, total neașteptată, total neprevăzută.
I-am scris câte-o scrisoare în fiecare an de ziua lui. Și-aș vrea să am cuvinte potrivite prin care să-i pot spune și-acum, la zece ani, ce mi-aș dori pentru el. Dar îmi e tot mai clar că dorințele mele sunt subiective, că dorințele mele sunt ale mele și el e o persoană diferită, că n-am cum și că nu vreau și n-o fac, că sigur nu-mi proiectez propriile visuri și așteptări asupra lui. Îmi e clar că tot ce am posibilitatea să fac e să-i fiu alături, așa, ciunt și greșit de multe ori, așa, fără destulă răbdare, fără destulă implicare, fără destulă energie, cum pot, dar să-i fiu alături în toate încercările la care o să fie supus, să-l îndrum cât pot, să-l sprijin cât pot, să-l învăț cât pot, să-l cert, să-l corectez, să-l sufoc cu felul meu de-a fi, autoritar și dificil, dar să-i fiu alături, ca mamă, în primul rând și, dacă s-o putea, ca prieten. Atât pot să fac. Nu perfect, nu ca la carte, nu într-un mod ideal cu stare zen neîntreruptă, ci așa cum pot, în limitele mele.
Așadar, la mulți ani, Puștiule drag. La zece ani, vârsta aceasta care-mi pare atât de spectaculoasă, eu sper și îți doresc multe și mă rog ca speranțele acestea să devină fapte, viață reală, pentru tine.
Îți doresc să fii fizic și emoțional sănătos și să mergi pe drumul tău reușind să faci din el un drum cu bucurie și emoție împlinitoare.
Îți doresc să îți fie bine pe drumul tău, să-l simți că ți-e potrivit, dar fără ca binele tău să însemne răul altora.
Îți doresc să fii mulțumit de omul care se construiește în ființa ta, străduindu-te, totuși, mereu și mereu să fii mai bun.
Îți doresc să găsești prietenie sinceră în oamenii care te vor înconjura și să nu fii singur decât atunci când îți vei dori acest lucru, ca să poți să fii tu cu tine.
Îți doresc să înveți tot mai mult să îndrăznești, să ai curaj să visezi cu încredere și cu entuziasm și cu determinare la lucruri oricât de nebunești sau aparent inutile.
Îți doresc să vrei tot mai mult să înveți, să descoperi, să cunoști, să cauți. Nu din manuale, ci din viață.
Îți doresc să rămâi cu inima senină și deschisă, chiar și atunci când viața, oamenii, îți vor trânti ușile sufletului, zguduindu-le din balamale.
Îți doresc să știi și să poți să ierți, ca să pășești ușor prin viață și să nu aduni poveri sufletești epuizante și greu de dus.
Îți doresc să poți să cerni binele de rău și să faci lucrurile cu sens și cu drag, să nu te pierzi în hățișurile superficialității și ale vidului sufletesc.
Îți doresc, cel mai mult, să fii iubit pentru ceea ce ești, pentru sufletul tău bun și curat.
La mulți ani, copilul meu drag!
Nouă ani de viață nouă. Scrisoare de opt ani. Șapte ani de mămicie. Șase ani. Îți mulțumesc, Puștiul meu drag. Cinci ani. Scrisoare pentru fiul meu. Patru ani. 3 ani. La mulți ani, pui de om. 1 an și 2 ani în jurnalul offline
