Inconfortabil

by loredana
4 comments

E cuvântul de ordine al zilelor acestora. În asentimentul meu, iarna-și poartă ultimele bătălii, cu dinții încleștați a împotrivire față de vremea prea caldă pentru un final de februarie. Inconfortabil. Cât din timpul vieții noastre ni-l petrecem așa, într-o stare de disconfort? Emoțional, psihic, fizic, oricum ar fi, disconfort? Cam prea mult, nu-i așa?

Știu. Îmi spun că ar trebui să scriu despre lucruri senine. Despre planuri, visuri, frumuseți. Despre partea aceea plină, firească, a vieții. Că e, desigur, e acolo, merge înainte ea, poate că e pârghia care pune mecanismul în funcțiune. Ceea ce contează, ceea ce ajută, ceea ce salvează. Dar nu simt să scriu așa. Aș vrea să scriu despre tristețe, ea mi-e intim familiară, degetele mele așa ar vrea să tasteze, cenușiu. Despre bătălii, frustrări, neputințe.

Mă opresc. Îl privesc pe Puștiul care navighează printre file de poveste închipuite de el însuși, mă mir de candoarea lui și aleg să tac. Să tac și să încerc să înțeleg. Adevărul e că nimic nu ne oferă lecții de viață dacă nu suntem dispuși să le învățăm. Mie-mi pare că învăț și învăț și iar învăț și tot am senzația că n-am învățat deloc.

Nu știu înspre ce duce drumul și nu știu nici de ce avem nevoie mereu să simțim că duce undeva, anume. Mergem și tot mergem, căutăm, nu prea găsim, încercăm, nu ne iese, ne afundăm, o luăm de la capăt. E așa, într-un iureș totul, cu prea puține momente de reală pauză, de limpezire, de înțelegere. Trebuie să… și facem. Întoarcem spatele întrebărilor la care nu avem răspuns și facem. Ne facem că trăim.

Hai, s-avem o săptămână bună. Orice o fi însemnând asta.

Anglia

(mi-e dor să-mi vorbească marea. să fie liniște și-n capul meu. și pace, așa, departe de oameni)

0

S-ar putea să-ți placă și

4 comments

Drugwash 22 februarie 2016 - 19:56

Pacea poate fi şi alături de oameni. Dar din aceia care ştiu cînd e vreme de vorbă şi cînd e vreme de tăcere şi îmbrăţişare. Cam aşa: >:D<

0
Reply
Loredana 25 februarie 2016 - 08:29

Cam așa, da. Mulțumesc.

0
Reply
Ana. 22 februarie 2016 - 20:43

Așa simt si eu de multe ori. Cred ca multi dintre noi simt așa, sau cel puțin cei care își pun întrebări dintr-astea existențiale…nu stiu… Cred ca este important sa mergem mai departe curioși fiind de ceea ce ne rezerva viata. Si încrezători ca va fi bine, ca lucrurile se vor așeza frumos, așa cum trebuie sa fie. Iti trimit o îmbrățișare

0
Reply
Loredana 25 februarie 2016 - 08:31

Mulțumesc. Așa e. Ne punem întrebări, avem sau nu răspunsuri, mergem mai departe, se nasc alte întrebări. Cred că e firesc să nu fie totul senin și frumos și limpede, cred că e firesc să avem perioade în care suntem bine cu noi înșine și perioade în care căutăm…
Zi senină! 🙂

0
Reply

Lasă un comentariu