nimic altceva

by loredana
5 comments

10404376_968953716478451_1422906456239928070_n

0

S-ar putea să-ți placă și

5 comments

Ana Q. 15 martie 2015 - 20:10

…. That is exactly how I feel right now.

0
Reply
Loredana 17 martie 2015 - 09:37

trece. știm că trece. 🙂

0
Reply
Drugwash 16 martie 2015 - 12:45

Dorinţa de a ajuta (la reparaţie sau altceva) e şi ea o dovadă de dragoste, zic eu. Cine crezi că poate sta impasibil, iubind…? Îmi pare nedrept ceea ce spui, cel puţin la prima vedere, aşa, de (foarte) departe…

0
Reply
Loredana 17 martie 2015 - 09:40

Ai dreptate. E exact răspunsul pe care l-am primit și de la o altă persoană… care vede lucrurile așa, realist și clar, ca tine. Mulțumesc.
Însă…zic că poza poate spune și altceva. Că, măcar uneori, lucrurile nu trebuie forțate. CĂ oamenii care ne iubesc trebuie să înțeleagă că avem un ritm propriu și o nevoie de a face lucrurile așa cum simțim… e important să ne fie alături, să ne dea acel sentiment de încredere și siguranță, mai degrabă decât să insiste să repare ei ceva… că, deh, cam ține de fiecare dintre noi…

0
Reply
Drugwash 17 martie 2015 - 11:50

Privind lucrurile din acest nou punct de vedere, ceea ce spui e oarecum corect: nu e de bun-simţ să forţăm o persoană să devină (alt)cumva, (alt)cineva după propriile noastre standarde, după propriul nostru ritm.
Însă subtilităţile rareori sînt detectate şi procesate, precum punctul de vedere care nu transpare nici la prima citire, nici la a doua… 😉
În plus, mai poate exista un handicap în comunicare, persoana „defectă” nefiind capabilă să-şi exteriorizeze eforturile de redresare, ţelurile, progresul la care a ajuns… În atari condiţii, celălalt (sau ceilalţi, după caz) acţionează ca şi cum lucrurile ar stagna, încercînd să le urnească.
Şi mai există situaţia în care acea persoană nu cuprinde mental – subiectiv fiind sau din alte motive – întregul spectru al situaţiei în care se află şi prins fiind într-o realitate minoră a Întregului nu are puterea de a ieşi cu adevărat de acolo prin propriile-i eforturi.
De aceea, înainte de a condamna pe cineva că ne-a „împins de la spate” sau ne-a luat biciul din mînă pentru a ne mîna caii, ar trebui să realizăm în primul rînd unde ne aflăm şi dacă nu cumva Providenţa ne-a trimis un Înger întru salvarea reală, pe care noi nici nu o realizam. 😉
Desigur, e posibil ca toată teoria de mai sus să nu se aplice şi cineva pur şi simplu şi-a băgat nasul unde nu-i fierbe oala şi din cauza asta s-a opărit. 😀
Pînă una-alta, ai de la mine un huguleţ >:D< dar mai blînd, aşa, că am coastele îndoite după ce m-am luptat cu o locomotivă de struţ şi a cîştigat el. :))

0
Reply

Lasă un comentariu