În fiecare an pare să fie ultimul dintre goals-urile pe care ni le stabilim și cu care, parcă, ne dăm examenul referitor la indicatorii îndepliniți în anul care tocmai se încheie. Să fim fericiți. De Crăciun. Mai mult decât în toate celelalte zile de peste an, de Crăciun trebuie să fim fericiți. E un must.
Dar nu, nu-i așa. Nu trebuie. Nu trebuie să ne spunem și să ne repetăm până devin automatisme, că trebuie să fim mai senini, mai buni, mai plini de pace și lumină, de sărbători. Că trebuie să avem mulți oameni aproape, chiar dacă în timpul anului, ne-am dus pe drumul nostru așa cum am putut, mai mult singuri decât însoțiți. Că de sărbători trebuie să avem casa plină, masa îmbelșugată – ufff, pentru asta stau mărturie cozile interminabile din magazine, oamenii dau iama în rafturi de parcă ar trebui să-și facă provizii pentru sfârșitul lumii. Deh, și ce-ar fi dacă ne-ar prinde el cu frigiderul gol? Am face față mai greu finalului de lume dacă ne-ar fi burțile goale?
Cred că ar trebui doar să fim noi, așa cum suntem. Triști, apăsați, neîmpăcați, sau oricum am fi. Să nu ne punem măști de aparență senină. Să nu ne mințim, pe noi înșine, în primul rând. Să nu avem așteptări de-alea ale căror rezultate să ne umple toate golurile, să ne alunge toate tristețile, să ne transforme, în noaptea aceea magică de Crăciun, în oameni limpezi și încrezători. Ar trebui doar să fim așa cum suntem, lucrez din greu la asta, să mă accept eu pe mine așa cum sunt, să nu mai aștept să simt ceea ce nu sunt în stare să simt. Sau să-mi doresc să fie ceea ce nu poate să fie.
Eu mi-aș dori ca sărbătorile să(-mi) fie strict despre oameni. Despre oameni dragi aproape, despre momente împărtășite, nimic altceva. De exemplu, cred că-i minunat pentru prietena mea blondă care-și petrece timpul dinainte de sărbători în bucătăria mamei ei, împărțind sarcini și povești. Cred că e magic pentru bunicii care-și văd casa plină, în fiecare an, și de la masă nu lipsesc nici copiii, nici nepoții, toți, dovezi vii ale unei vieți trăite frumos.
Cred că e frumos, măcar puțin, (și) pentru noi, Puștiul și cu mine, care ne-am dus azi, în ajun de Crăciun, să vizităm câțiva copii care ne sunt tare dragi, de la o casă de tip familial.
Trebuie să scriu despre asta. Cum faptele bune nu rămân nepedepsite, cum s-ar zice. Cum s-a făcut o faptă bună pentru mine, una pe care n-o doream, dimpotrivă, m-a supărat peste măsură, venind către mine într-un mod în care nu doream, fără să mi se ceară părerea, punându-mă în fața faptului împlinit. Cu intenție bună, dar nepotrivită. Și cum n-am vrut să rămână așa cum mi-a fost servită, cum n-am putut să accept să n-am dreptul la replică, și-am redirecționat fapta aceea bună de la mine spre alții, spre fetița care și-a dorit o geantă de școală nouă și spre copiii care-mi sunt dragi, pe care-i vizitez al treilea an deja, în prag de Crăciun, ducându-le câte ceva. Anul acesta, pachetele de la Shoebox, proiectul acela minunat care livrează zeci de mii de cutii cu bucurie în fiecare decembrie, le-am primit de la un centru de colectare, de la tinerii de la Rotaract TEAM Baia Mare, cărora tare le mulțumesc că m-au ajutat să le pot duce cutii cu daruri copiilor.
Și știți ce-am primit în schimb? Magie. Pură. Puștiul lipit de mine, Kinga dragă alături și copiii aceia care ne-au primit cu sufletele senine, m-au îmbrățișat, ne-au cântat, mi-au povestit tot felul. Timp frumos, cu oameni frumoși, cu suflete frumoase. Stropi de bucurie care-au îmbrăcat zilele acestea, care urmează, zile de adâncire în sine, de tristețe, de doruri, de multe apăsări, c-așa mi-s mie sărbătorile, într-o aură de drag. Și-atunci…
Așadar, sărbătoare în suflete. Pe alea să ni le curățăm mi-aș dori. Să ni le lustruim, să le golim de impurități, să facem loc seninătății. Dar, deh, n-avem timp, nu? Că prea trebuie să fim fericiți de Crăciun.
7 comments
Să(-ţi) fie sărbătorile exact aşa cum doreşti tu să(-ţi) fie! :-* >:D<
îmi doresc… să treacă. :))
e bine, nu? că sigur mi se îndeplinește dorința!! :))
Dragoș, te îmbrățișez. Virtual, de departe, dar cu drag. Și aș vrea să… îți fie bine. Cum ți-o fi, dar să îți fie bine. Măcar un strop de bine de-ăla care să te bucure! :*
Îmi place că ai dorinţe realiste şi extrem de realizabile! 😛 :))
Să treacă şi să mai vină multe altele, dar fie ca toate cele ce vor veni să aducă numai bucurie, împăcare, speranţă şi realizări! :-* >:D<
Eu am un strop de bucurie lichidă într-o butelcă, aşa că o să-mi fie bine, cel puţin mai bine decît de obicei. 😀
Sa trecem sarbatorile cu bine, cu suflete vesele si ganduri senine! Cu drag de voi, va trimit o imbratisare si ganduri bune de departe, Ana.❤️
Ana, toate bune și la tine! Mulțumim frumos. Timp fain, cu voie bună. Și un an bun să vină. Senin.
Sarbatori fericite!!! :*
Mulțumesc, Lara! Să (ne) fie zilele cu seninătate și încredere. Te pupăm!