Oamenilor…

🙂
cu si prin oameni traim, pentru oameni speram, luptam sa ne incredem, facem luptand mereu cu spaima din noi de a nu le fi dezamagit vreo asteptare sau promisiune neonorata in felul in care s-ar fi inteles ea celor ce le-am lasat-o si toate-toate acestea din imboldul de a ce? de a ne fi descoperit in mijlocul lor, unor oameni; odata acceptata aceasta postura de calatori teleportati in lumea populata de alti-multi oameni, incepem a ne fi descoperit incet-incet rostul acelei calatorii de a carei finalitate abia ce-am fost nu incunostiintati, ci doar de a carei destinatie am avut intr-un final habar, fara a sti si de ce! si pentru ca prin raportare traita cu experiente, adunate convietuind si nu experimente facute retrasi undeva in laborator, unde particularul il evidentiem ca lege a generalului functie de cate si ce fel de repetari consemnam, mergem mai departe alaturi de, cu si prin si pentru oameni, uneori multumim noi, alteori ni se mai face acelasi lucru si noua si asta umple cumva lumea asta si-i face, artificial-fie si asa, daca altfel la capatul propriilor intrebari si cautari nu am gasit raspunsul/ri- rost, menire.
toate bune, Frmshk! 🙂

„Dumnezeu nu ne dă oamenii pe care îi vrem; El ne dă oamenii de care avem NEVOIE…ca să ne ajute, să ne rănească, să ne părăsească, să ne iubească şi să ne transforme în persoana care am fost destinaţi să fim.”

mi-a placut, frumusica maramuresanca 🙂