Am avut un vis. Unul îndrăzneț, poate cel mai îndrăzneț din toată viața mea de treizecișișase de ani rotunzi și plini și prea mulți.
Un vis pe care l-am dospit în sufletul meu câțiva ani. Cu teamă și cu neîncredere, cu o speranță de-abia cât un firicel de ghiocel ivit prematur de sub o plapumă prea groasă de zăpadă înghețată, cu întrebări și întrebări și multe întrebări. Și-apoi cu o hotărâre rezultată dintr-o mare dorință și cu o determinare motivată mai mult de teama de eșec decât de orice altceva.
Și-acum, la distanță de două săptămâni după ce-am trăit pe viu, intens, ca pe-o operație fără anestezie, împlinirea acestui vis, îmi trag sufletul și privesc în urmă la toți pașii făcuți, la toate situațiile trăite și mai ales, privesc în sufletul meu, unde visul care stătea ghemuit într-un colț a devenit o realitate palpabilă, vibrantă și vie, copleșitoare.
Am visat să readuc baloanele cu aer cald în Maramureș. Să fac un festival prin care să fie lumea aceasta a zborurilor de poveste mai aproape de mai mulți oameni, să simtă mai mulți oameni bucuria și magia pe care aceste aparate de zbor aproape mitologice o aduc. Diminețile acelea reci când și ultimul balon cu aer cald se desprinde ușor de pământ și cerul e dintr-o dată pictat în culori de bucurie și ai sentimentul că iei parte la ceva magic, fermecat și e copleșitor și sufletul zboară și el printre anvelopele vesele și se bucură.
Dacă am reușit? Ooo, da! Trag linie și zic cu certitudine că da, cu bune și cu mai puțin bune, acest vis a devenit realitate. O realitate care a cerut tribut semnificativ de timp, energie, entuziasm, seriozitate, implicare, minte, suflet și trup, un an de zile, zi de zi, ca să poată să fie transformat din gând în plan și apoi în faptă. Pe aripa unui vis împlinit sunt acum și ceea ce simt e un amestec de bucurie, satisfacție, recunoștință și responsabilitate.
Drumul spre împlinire a transformat și cizelat acest vis dintr-o dorință de a aduce lumea baloanelor cu aer cald în Maramureș într-un concept rotund, frumos, cu o poveste despre identitate, despre aceste locuri și bogățiile lor culturale, despre autentic și diferit, despre oameni și implicare.
Povestea festivalului de baloane cu aer cald a devenit povestea despre #festivalulbucuriei, construit în jurul fusului de lemn ca stâlp al identității culturale maramureșene. Acolo, pe terenul Aeroclubului Baia Mare, extrem de generos pentru conceptul festivalului, a putut să fie realizabilă povestea acestui vis. O podea de lemn de patrusute de metri pătrați și-n jurul ei lumea artiștilor care-au transformat cu mâini talentate și minți creative diverse materiale, de la lemn la porțelan sau pânză, în amintiri prețioase, locuri de joacă, ateliere, zone de relaxare, mâncare bună și cafea aromată, spectacole de teatru, lansare de carte, muzică faină și joc tradițional, toate au completat magia și bucuria pe care baloanele cu aer cald au adus-o. Am vrut să fie totul într-o poveste despre frumos și calitate și autentic și nimic gen bâlci și mici și muștar. Ne-a ieșit.
Cele optsprezece baloane cu aer cald venite din nouă țări din Europa și-au jucat frumos rolul principal din filmul festivalului. Din cele șase sesiuni de zbor liber posibile, două pe zi, una dimineața și una seara, am realizat cinci. A șasea a fost un spectacol al baloanelor gonflate și ținute la sol (forțat, din cauza direcției nepotrivite pentru zbor a vântului), dar un spectacol în care m-am simțit ca și Alice în Țara Minunilor, dintr-o dată într-o pădure de baloane cu aer cald, între uriași care scot flăcări pe nări, dar zâmbesc colorat și inofensiv tuturor celor care se simt fermecați de ei.
Am multe de învățat din această fabuloasă experiență, despre comunicarea cu publicul, despre echipă, despre asumarea greșelilor, dar și a reușitelor, despre concept, despre ce e bine să fie și ce nu, despre atenția la detalii, despre încredere și despre priorități. N-a fost totul perfect și nici nu va fi vreodată, o știu bine. Dar așa cum am făcut și anul acesta, o să ne străduim, onest și asumat, să facem lucrurile bine, și mai bine, cât de bine. Pentru că visul acesta împlinit e transformat de-acum într-o poveste cu sens mult, o poveste care-și cere dreptul să fie.
Deocamdată, un mare mulțumesc și toată recunoștința care încape în sufletul meu universului care-a complotat ca acest vis să-și întindă aripile și să zboare, să devină realitate. Un mulțumesc cu bucurie multă fiecărui om care-a decis să ia parte la zborul acestui vis. Doar #împreunăpunem.
(foto – Diana Cherecheș)