Sacul fermecat al lui Moș Crăciun

Sacul lui Moș Crăciun nu e orice sac, se știe bine. Sau nu se știe, mă rog, c-o fi secret secretos. Dar, sigur e că-i un sac fermecat, altfel, spuneți-mi, cum ar intra în el atâta amar de jucării și ar fi mereu atât de ușor de parc-ar fi gol?
Mă întrebase astfel Puștiul – care, sinceră să fiu, mă nedumirește pentru că habar nu am dacă el crede cu adevărat că există Moș Crăciun sau crede că există pentru că așa îi e lui convenabil să creadă. Știu, sună tare… interesată treaba asta dar cam așa stăm. Ba mă întreabă dacă Moș Crăciun locuiește-n cer ba îmi cere explicații pentru faptul că întâlnim, la fiecare pas, în perioada asta, câte-un Moș Crăciun. Și tare-s pricăjiți unii dintre ei și pentru curiozitatea lui neobosită de patru ani, nu-i mare lucru să înțeleagă că în spatele costumului de doamne-ajută, dincolo de bucățica de vată pe post de barbă, e doar un cineva deghizat. Degeaba-i spun că toți rătăciții ăștia sunt ajutoare ale lui Moș Crăciun cel adevărat care, doar unul fiind, nu reușește – chiar dacă circulă cu avionul, cum a fost unul dintre Moșii întâlniți de el anul ăsta – să fie în același timp peste tot, el tot așa neconvins pare. Mai mult chiar, mi se pare că nici nu-l interesează că Moșul e Moș real sau nu. Poate că el vede esența, de fapt. Să fie Moș. În rest, doar detalii.
Anul acesta e primul an în care el știe ce-și dorește să primească de Crăciun. De câteva luni o ține una și bună și purtăm aceeași discuție:
Ce vrei să îți aducă Moș Crăciun? Vreau tobe. Dar, Marc, știi că n-avem voie să facem gălăgie în casă… Nu contează, mă lasă bunica să bat în curte!
Tobe vrea, tobe o să primească. Asta în condițiile în care mai avem în casă o chitară zdrăngănitoare, o trompetă care-mi urlă-n timpane și niște piane de copii trecute în categoria jucăriilor de care ne-am plictisit. Cu siguranță nu ne lipseau tobele dar, fiindcă Moș Crăciun e darnic și Puștiul știe ce-și dorește, tobe va primi. Ce dacă vom avea parte de partide de joacă la volum înalt? Tobe să fie. Și spectacole pe măsură.
Îmi place că știe ce-și dorește. Că are preferințe. Desigur, sunt multe, mereu se înnoiesc dar măcar are niște lucruri care-i plac în mod special. Puzzle-urile. Avem acasă atât de multe puzzle-uri câte n-am văzut eu în trei decenii. Și toate-s cu personaje cunoscute din lumea desenelor animate, preferate de el – Cars e la mare înălțime, Strumfii vin puternic din urmă și câștigă teren, acum sunt preferații lui – ei, ștrumful Aiurel  – Neîndemânaticul – e tare iubit, e partener de somn și de joacă și de masă și de toate – Spiderman are și el loc de cinste… Apoi, lumea Disney e un preferată, cu Micky și prietenii lui, cu Pooh și gașca… prințesele… ahh, ne plac și prințesele și le-avem în cutii de puzzle pe Albă ca Zăpada (Mutulică a fost și el, la vremea lui, piticul preferat), Cenușăreasa, Aurora, Ariel sau Jasmine… uneori se miră oamenii că e băiat și-i plac prințesele dar eu chiar n-am nici o problemă cu asta, mai ales că el mereu îmi spune… mami, tu ești prințesa și eu sunt prințul… :))
Și-i plac avioanele și-mi place că-i plac avioanele și-aș vrea, de s-ar putea, ca dragul de avioane să-i crească în suflet odată cu el. Da, dacă ar fi ca eu s-aleg pentru el, drumul lui în viață, asta aș alege, o lume a cerului. Dar, știu, el va avea propriul drum, ales de el… drept e că ne tot spune, de-o vreme, că el se face astronaut, să meargă pe lună…
Îi plac cuburile lego și construcțiile absolut fanteziste pe care le face din ele. Și-i plac mașinile și tractoarele, și mai nou, armele, oof, de alea m-aș putea lipsi cu mare drag dar dacă eu nu-i cumpăr pistoale, el și le construiește singur din piese lego și tot acolo ajungem… Îi plac acuarelele și baxurile de hârtie pe care le-aruncăm așa, în stil mare, doar pătate de culoare, nu desenate. Și plastilina și tot ce poate modela. Și e curios de orice e nou, și-ar vrea să aibă acces la toate lucrurile de oameni mari – foarfeci, și ciocane, și șurubelnițe, și pentru el joaca înseamnă orice e interesant de stricat – bine, reparat, pe limba lui – și de descoperit.
Și e copil și tare bine e așa.
Așa că, din sacul ăla fermecat al lui Moș Crăciun care nu locuiește în cer dar vine cu avionul… Puștiul o să primească ce-a cerut. Tobe. Și-o să mai vină pe lângă ele și puzzle-uri – Thomas și Spiderman – și-o Piston Cup al lui Cars, de modelat, pictat, ștanțat, etc… și, poate, dacă lui mami îi reușește, și-o cutie cu surprize ștrumfești… cum să nu crezi în Moș Crăciun?