Scrisoare către Lume!

by loredana
9 comments

Dragă Lume,
Puştiul meu porneşte, mâine, dis de dimineaţă, pe drumul descoperirii vieţii, descoperirea ghidată, colectivă, a sistemului educaţional începând cu grupa mică a grădiniţei. O vreme totul va fi nou şi ciudat pentru el. Şi aş vrea să-l tratezi, cumva, cu blândeţe.
Până acum a fost doar el, regele fragedei copilării. A fost stăpânul jucăriilor, şi-al casei şi-al celor din jurul său. Şi-am fost mereu alături de el, să-i şterg lacrimile, să-l alin şi să-i îngrijesc rănile.
Acum, însă, lucrurile se vor schimba.
În zorii zilei de mâine va porni în marea aventură care va cuprinde, cu siguranţă, războaie, şi drame, şi tristeţi alături de bucurii, împliniri şi descoperiri uimitoare.
Ca să poată să parcurgă noul drum va avea nevoie de încredere, dragoste şi curaj. Şi de siguranţă.
De aceea, Lume, aş dori să-l iei atent de mânuţa lui mică şi să-l înveţi cu răbdare tot ce trebuie să ştie. Învaţă-l, dar învaţă-l cu blândeţe, dacă poţi.
Învaţă-l că există tristeţi dar, pentru fiecare tristeţe, există şi-o bucurie. Învaţă-l că există duritate, dar exista şi blândeţe şi gingăşie. Spune-i că oamenii sunt buni dar învaţă-l să se ferească de meschinărie. Învaţă-l că există eroi, şi prieteni şi ei sunt mai importanţi decât personajele negative din povestea vieţii. Descoperă-i minunile din cărţi. Învaţă-l că e mai onorabil să pierzi decât să înşeli. Că sinceritatea, şi deschiderea, şi implicarea, au un drum mai anevoios dar care merită parcurs.
Lasă-i timp să descopere misterul păsărilor ce zboară în înaltul cerului, al albinelor în lumina soarelui şi al florilor pe dealurile înverzite. Lasă-l să-şi trăiasca propriile înnorări dar, fii acolo pentru el.
Învaţă-l să aibă încredere în el, în propriile dorinţe, idei şi aşteptări. Învaţă-l să lupte când crede că are dreptate. Învaţă-l să devină unic, în felul său.
Învaţă-l, Lume, cu blândeţe, dar nu-l cocoloşi, căci numai în foc se căleşte oţelul.
E o sarcina grea dar fă tot ce poţi. E un băieţel aşa de bun!
Şi mai spune-i că mama îl va aştepta mereu. Însă nu-l lăsa să înţeleagă că mă simt tristă şi puţin speriată. Ca şi viaţa mea se va schimba radical pentru că, făcând parte din lumea mare de afară, îmi va fi mai greu să-l apăr de loviturile vieţii. Pentru că responsabilitatea de-al ajuta să-şi dezvolte sentimentul de siguranţă, încredere şi respect de sine, îmi apasă umerii şi-mi umple sufletul de teamă. Lui spune-i doar că mama e aici. Pentru el.

0

S-ar putea să-ți placă și

9 comments

a-z 11 septembrie 2011 - 14:09

reply lu’ mami:
piciu’ tau va fi bine, fa-l sa simta asta! rabdare mare cu el dimineata pana se acomodeaza cu trezirea matinala! in rest, povestiti voi acasa la revenire. sa povestesti ca si cand ai fi una dintre colegele sale, adica sa te cobori, rabdatoare si curioasa cu masura la nivelul entuziasmului sau si sa poti afla indicii.
atat! seara faina sa aveti debutantilor, fiecare din rolul sau! 🙂

0
frmshk 13 septembrie 2011 - 09:46

multumesc. mult. zi frumoasa!

0
rokssana 11 septembrie 2011 - 15:06

am lacrimat 🙂
of…sufletel de mama …o sa fie bine …nu-l lasa sa vada ca esti speriata si fii mandra de puiul tau si lauda-l pentru toate incercarile…..
mi-ai adus aminte de fiica mea- maine face 25 de ani…deci,a cam trecut vremea…dar si acum am in minte strigatele de ajutor din primele zile de gradinita….

0
frmshk 13 septembrie 2011 - 09:47

da, rokssana, o sa fie bine. sunt lucruri prin care trebuie sa trecem, focuri prin care trebuie sa ne calim. dar recunosc ca, meseria de mama mi se parea mai usoara atunci cand nu o profesam…
toate bune si fiicei tale, femeie deja! la multi ani!

0
old an 11 septembrie 2011 - 15:25

Exagerezi. el vede altfel lucrurile.
Cat despre alelalte „invataturi”…. o sa creasca si o sa hotarasca singur daca „e mai bine sa pierzi decat sa inseli”, in functie de context, aka pe cine, cand, de ce….

0
frmshk 13 septembrie 2011 - 09:48

Oi fi exagerand… dar conteaza? Oricum simt si fac lucrurile in felul meu…
Da, sunt lucruri pe care le va invata singur…

0
Ana Ayana 11 septembrie 2011 - 19:05

În prima zi de școală îmi miroseam uniforma. Și batista. Era un parfum proaspăt pe care l-am asociat cu ziua de 15 septembrie.
Mult succes pușiului. Cu o așa mamă va fi un adult pe care te poți baza!

0
frmshk 13 septembrie 2011 - 09:49

multumesc, Ana! nu sunt nici pe departe asa cum cred ca ar trebui sa fie o mama, asta e clar. dar ma straduiesc mereu sa fiu mai mult decat sunt…

0
Vagabonzi pe plaiul mioritic | Ţara vorbelor în vânt 12 septembrie 2011 - 06:32

[…] lili3d, luna pătrată, ioan usca, meşterul manole, teo negură, supravieţuitor, zinnaida, ecoul tăcerilor, tiberiu, cristi rârâitu, obiectiv subiectiv, diverse diversificate, teacă, vultureşti, […]

0

Comments are closed.