Articol anterior
Aşa mă simt şi eu azi, ca şi copacul ăsta. Simt o debordantă nevoie de deschidere, de apropiere, şi sunt oameni în jurul meu dar nu reuşesc să ajungă la mine. Solitudinea mă înalţă. Dar mă şi distanţează.
Oi fi năzuind şi eu spre PREA albastre înălţimi?!

8 comments
E un pom ciudat. Si „tuns” artificial. Sper sa te simti mai bine de-atat.
sau, ai putea sa vezi un copac diferit de ceilalti … 🙂
un copac care prefera parcurile din orase, care doreste un anumit spatiu personal …; trecut prin viata si ajuns la un nivel care ii permite independenta; dispus sa primeasca sub coroana sa pe cei calatori …; privind mereu spre cer, dar mai des spre cei ai casei …
Cristian… independent dar nu singur, asta vrei sa spui! e un alt punct de vedere si, pana la urma, cine poate decide care e cel bun?
zi frumoasa!
🙂 singura nu esti! o primavara asteapta sa se nasca din inima ta …; o ploaie la timp potrivit e tot ce ai nevoie …
punctul tau de vedere e cel care conteaza pentru ca tu ai ales copacul! putea fi altul dar cel ales are ceva in care te regasesti …
Old… asa e, altfel nu inseamna neaparat ciudat, nu crezi?
Artificial… asta nu ma reprezinta, sper.
Aveti dreptate. si plopii de pe marginea drumului daca-i numeri si-s „fara sot” semnifica neaparat „altceva”. da-s niste pomi si ei….
Si noi? Niste oameni…
face nota discordanta… pomul asta… pare ca un emigrant ratacit… dar… recunosc… are un farmec deosebit…
Comments are closed.