să fie zăpadă, așadar. pentru el. pentru ei, copiii. pentru bucuria lor. pentru că ei pot să vadă și să simtă cu tot sufletul partea aia frumoasă, fabuloasă, a iernii, a zăpezii proaspătă, albă albă, pufoasă și numai bună de răscolit. pentru că ei se bucură simplu, autentic.
uite, mami, cum îmi ninge în palme, uite fulgii, mamiiii… 
îngerași, și bulgări, și om de zăpadă…
îl pup, mami, că-i prietenul meu…
dar e trist, cum altfel, când, până la urmă, tot singur rămâne?
Toate-s ale Puștiului și e doar seninătate, deși a fost o zi cu-n cer greu de nori furioși pe lume. Doar expresia asta a omului de zăpadă-mi aparține mie.
Ce-o fi vrând să spună, ce ziceți?
0
14 comments
Zice că are nevoie de-un huguleţ. Plus unul pentru tine. 😉
Iar eu zic că mi-i vremea de închis prăvălia, că-s treaz de la trei dimineaţa.
Seară frumoasă vouă! 😉
Mulțumim.
Somn ușor, iar.
Da, ce program mi-am format zilele astea… mă trezesc la trei şi mă culc la opt seara. Natura mă urăşte. 🙂
Faci un om de zăpadă şi pentru mine? Pe aici e încă disensiune între anotimpuri…
Da, chiar, o ploaie de zăpadă pe ziua de azi. Şi eu tot de dimineaţă de pe la trei şi-un pic sunt în papuci iar când am văzut ce-i afară brusc mi-am declarat copilu’ înzăpezit aşa că o zi de şcoală a trecut ca şi cum n-ar fi fost, noroc că încă-i e pe plus bilanţul, om vedea în anii următori cum şi pe unde măturăm zăpada!
Ahh, eu aș mătura-o direct la munte!
Păi da, la munte e un loc potrivit pentru zăpadă, îndeosebi iarna. Poe’ sisters cred că nu s-ar supăra şi nici turiştii care merg acolo.
Hahaaaaa….si pustiul tau haleste zapada? Si io.Si Luana! Io nu ma pot abtine…incerc,dar imi ingheata creierul si ma simt din nou de varsta Luanei 😛
Abia astept zapada si la noi….sper sa fie buna de „omulit” , ca in general ,ce ninge in zona asta , nu se lipeste , e tare fainoasa. Dar macar ne dam si noi cu sania si facem ingerasi si ingeroi 😀
P.S. Vroiam sa te intreb : manusile le lucrezi pe ace?(cele 5 andrele)
Ahh, de mi-ar îngheța și mie mintea din când în când, tare bine ar fi. Spre folosul Puștiului măcar…
Mănușile le fac cu două andrele, simplu. Ana, crede-mă, e cel mai banal lucru de mână. Mai ușor decât o căciulă. îți zic pe larg dacă vrei, fac tutorial, pentru tine… 🙂
SARU-MAAANAAA! Te rog frumos sa faci tutorialul ala…mie mi se pare asa complicat sa faci manusile cu andrele! Saru-mana! Ce ma bucur! Saru-mana! 😀
Ioi, nu cred!!! :)) Bine, îl pregătesc, special pentru tine, cât de repede!!! Ioi, zău că râd de una singură, am avut o zi lunggăăă și greaa, sunt frântă și… comentariul tău e numai bun de simțit mai bine!!! mulțumesc!
🙂 Abia astept sa fac si eu om de zapada. Acuma as arata cam ciudat daca as iesi in curte la bloc sa construiesc, dar cu aia mica langa mine, voi avea o acoperire extrem de buna 😛
Cred că asta e problema noastră, a adulților. Ne temem de cum vom fi priviți. Și de ce? Că suntem mari și trebuie să ne comportăm… limitat?
Cat imi place fotografia cu pupicul! Eh, copiii vad intotdeauna partea buna lucrurilor si stiu sa se bucure de ea! Numai noi adultii, am uitat cum se face asta!
Cumva, cred că e firesc așa, să ne schimbăm. Dar devenim prea serioși, unii dintre noi. Acolo e baiul. Cred că de aceea e și așa greu dialogul între generații… că vedem lucrurile așa diferit.
Mulțumesc!
Comments are closed.