24 iunie. Am sărbătorit, cu fetele pe biciclete, al patrulea an la rând, Ziua IEI. Dar anul acesta a fost aparte pentru că am purtat ii cu adevărat spectaculoase, vechi, autentice, dintr-o colecție privată. Măriuca Verdeș, un om tare fain, ne-a pus la dispozițiile iile din colecția ei prețioasă. Le-am purtat cu drag și cu recunoștință. Fetele-au strălucit în cămășile tradiționale vechi, cu flori în păr, cu voie bună.
Pentru mine a fost și mai aparte, am purtat, pentru prima oară, o ie veritabilă, spectaculoasă, de mare sărbătoare. Mi-a împrumutat-o o biciclistă faină din Baia Mare care a primit-o și ea, moștenire de familie. O ie din zona Bistrița, realizată cu multă măiestrie. Purtând-o, ia frumoasă de pe mine m-a făcut să mă simt și eu prețioasă, ca și ea. Să am sentimentul că fac parte dintr-o poveste veche, de peste veacuri, dintr-o lume în care altele erau valorile, altfel se trăia, straiele spuneau povești despre momentul în care erau purtate, despre femeile care le purtau. Mi-a plăcut, tare mi-aș dori o astfel de cămașă tradițională, una a mea, dar așa, venită de demult, din istoria neamului, purtând în ea amalgam de sentimente și emoții.
Fetele mele au fost cu mine, desigur. Prețios să le am aproape. V-arăt doar câteva poze, că prea-s faine, ca și momentele acelea pe care le-am împărtășit.
(mulțumesc pentru fotografii, Melinda Mandici, Dan Mezok)
2 comments
Mvaiiii, v-aţi tăvălit prin iarbă cu iile alea atît de preţioase? Nţ nţ nţ… 😛
No, faine iile… şi maimuţicile, desigur! 😀 (oops, am uitat: speak no evil… 😛 :)) )
Huguleţ >:D<
ce superba ie ai! minunata!
De unde o ai? si modelul …