… s-au dus ca vântul și ca gândul, lăsând multă mirare în urmă. Șapte ani de Puști. Copil frumos, cu seninătate în suflet. Și în privire. Cu păr moale și caracter aprig, deja. Cu drag de joacă și de jucării, încă.
Când și cum am ajuns mamă de copil aproape mare, nu prea știu. E mult prea repede, e mult prea pe nepregătite, nici n-am avut timp să-mi trag sufletul, că Puștiul, din boțul de om de-abia venit pe lume într-o zi de vineri, 22 august, la amiaza amiezii, într-o încăpere c-o fereastră spre un cer prea albastru, prea senin, s-a făcut pitic umblător și vorbitor, apoi ștrumf de grădiniță, școlar de clasă zero și-acum, iată că are șapte ani. Șapte ani de voinicie, cât o clipă, nimic mai mult. Și, cu privirile îndreptate spre viitor, mergem mai departe.
Nu știu ce-am învățat eu în acești șapte ani. Cu siguranță, să fiu mamă învăț încă și e, clar, cea mai grea lecție. Pas cu pas învăț să fiu mamă pentru el. Și mă împiedic și mă ridic și merg mai departe sperând că fac bine ceea ce fac. Dacă e ceva ce viața m-a învățat în anii aceștia de mămicie, despre iubire e. Mi-e extrem de clar că iubirea aceasta pe care-o simt pentru el e singura care poate să existe, să crească și să fie totuși într-o singură direcție. E singura care nu cere în schimb nimic. Chiar nimic. L-aș iubi pe Puștiul acesta pe care, deși l-am născut eu, nu-i al meu, ci îi sunt doar un însoțitor în drumul vieții, orice-ar fi. Orice-ar face. Aș fi acolo să-l cert, să-l îndrum, să-l corectez, dar l-aș iubi. Așa cum îi spun mereu.
Ce-a învățat el în acești șapte ani… nu știu nici asta, deși i-am scris această scrisoare acum doi ani, în care-i spuneam ce aș vrea eu să învețe, și e foarte actuală și azi. Cred că-i despre joacă, deocamdată, totul pentru el. Așa cum e firesc să fie. Și tot ceea ce-aș fi vrut eu să învețe el în anii ăștia, se va vedea mai târziu, când va avea nevoie să aibă o bază, o temelie. Și atunci, sper că-i vor fi de folos toate cele la care l-am făcut părtaș. Toate locurile în care l-am dus, toate activitățile în care l-am implicat, toate ușile pe care-am încercat, chiar așa, cu el mic, să i le deschid, pentru a avea opțiuni, pentru a înțelege că trebuie să-și dorească și să viseze și să creadă. Toți pașii pe care i-am făcut împreună și tot ceea ce m-am străduit să îl învăț.
Cu siguranță, dincolo de toate, ceea ce-mi doresc mai mult decât orice, e să știe că e iubit. Nimic, dar absolut nimic n-are valoare în fața acestui lucru. Nimic nu-i folosește mai mult, acum și în anii ce vor urma, nimic nu-i formează mai puternic o temelie, decât certitudinea că e un copil iubit. Ca să ajungă un adult întreg de asta are nevoie. Ca să poată să treacă mai târziu cu bine prin furtunile vieții, să poată să-și trăiască tristețile cu încredere în viață, totuși, și să meargă mereu mai departe cu seninătate și drag de fiecare nouă zi. Să poată aprecia firul de iarbă, razele de soare și oamenii buni. Are nevoie să știe că e un copil iubit.
La mulți ani, Puștiule! La mulți ani, copil bun, frumos și drag!
13 comments
Ah, copil frumos cu senin in suflet.. ce cuvinte vin din inima ta, Loredana.
” L-aș iubi pe Puștiul acesta pe care, deși l-am născut eu, nu-i al meu, ci îi sunt doar un însoțitor în drumul vieții, orice-ar fi. ” Asta mi se pare cea mai profunda declaratie pe care o puteai da..fata de acest copil. Ca-i al tau, dar nu-i. Cred ca daca ai invatat asta in 7 ani, ai invatat mult.. (nu-s mama, poate nu voi fi niciodata, deci nu mi-as baga nasul unde chiar n-am pic de intelepciune din propria experienta, dar..)
Marc, te iubesc pentru ca o iubesc pe mami..si sper sa pot fi martora la bucuria mamei tale cand seninul iti va ramane in suflet, cand privirea-ti va ramane blanda, cand vei gasi drumul pentru care ai fost adus in lume..si desi lumea-i plina de spini si rautate, desi vor incepe caderile-n genunchii si coatele sufletesti (alea fizice se vor rari..), desi mult rau ti se va face si mult rau vei face la randu-ti (caci asa-i mersul), sper seninul sa navaleasca, iar dragostea sa invinga!
„Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.”
Va imbratisez pe amandoi 😀 desi la cum il stiu pe Marc..ar fi reticient la straina asta dubioasa 😀
Păi… așa e, că nici n-ar avea cum altfel. E prea crud, prea copil, încă…
Cred sincer ce am scris. Că el nu îmi aparține mie. Că sunt aici să-i netezesc drumul, să-l îndrum și să-l iubesc. Dar cam atât… viața lui e despre el, despre drumul lui, despre ce va făuri el… vom vedea!
Te îmbrățișez și eu, străină dubioasă, și-mi cer iertare pentru prea puțina prezență… sper să fii bine! :*
La mulți ani, copil frumos! La mulți ani, mămică de Marc! 🙂
Mulțumesc frumos. La cum zboară timpul, sunt într-o clipă mămică de ditamai bărbatul… 🙂 E nedrept și suntem așa neputincioși în fața timpului. :*
La Mulţi Ani, sănătate şi baftă în viaţă Puştiului! :-bd
(Iertare că vin tîrziu şi cripic, am probleme cu computerele, s-a oprit curentul azi-noapte şi-s toate varză.)
Legumele astea, cum intră ele în computere… 😛
Mulțumesc. Să fie sănătos, și-n rest, sper să aibă în vene dorință de viață multă… 🙂
Eh, da, legumele… Da’ nu-ţi face probleme, că le-am gătit cu cărniţă multă, la cîte probleme mi-au făcut zilele astea. 😀
Dacă seamănă măcar pe jumătate cu tine, Puştiul va avea o viaţă interesantă. 🙂 Şi da, sănătos să fie, în primul rînd! 😉
La Mulți Ani sănătoși, voioși! Gânduri bune pentru amândoi. 🙂
Mulțumesc. Gânduri bune și de la noi, așa, senine ca și anii de copilărie. :*
La mulţi ani vouă, lui Marc în primul rând dar şi ţie-ca mămică, chiar dacă-s eu mai în urmă cu ştirile. Mă uit la colajul superb cu şapte (+1) poze din şapte ani, e foarte fain, şi eu am făcut anul trecut colaje.
Mulțumesc. Am rătăcit și eu mult printre fotografii… timpul trece, amintirile ne rămân vii cu ajutorul lor. Și mi-e dor de el mic, mic… 🙂
La multi ani! Sa dea Domnul sa fii mereu cea mai buna mama pentru copilul tau, cel mai bun prieten, cea mai stabila ancora, cel mai acolo si exact cum are nevoie, exact unde are nevoie. Sa gaseasca bucurie in nimicuri, sa incerce sa faca lucruri marete, sa fie cinstit cu el insusi si cu ceilalti si sa-si poarte iepurele si la80 ani (chiar daca atunci iepurele va fi sub alta forma)
Să fie așa, tare-mi doresc. Nu știm pe unde și pe ce valuri ne va purta viața, dar e cert faptul că mereu voi face tot ceea ce îmi stă în putere ca lui să îi fie bine. Așa cum e firesc.
Să trăiască bucurie, da, e ceva ce tare îmi doresc.
Iepurașul, încă e drag. Alături de focă, cățel, ștrumful Aiurel și mulți alții… e mare el deja, dar e încă mic… 🙂
Sănătate și vouă, fete faine!
Comments are closed.