Prima petrecere a domnișoarei dragon

Scriam în postarea trecută că, decât să am aproape o armată de oameni falși, mai bine doar doi, dar onești.

Sunt de abia un pic mai mulți de doi, cei care îmi sunt foarte aproape, dar sunt oamenii mei. Oameni faini cu suflete faine și preocupări faine. Oameni buni.

Și oamenii ăștia au pus la cale una dintre cele mai faine surprize care mi s-au făcut vreodată. O supriză de-aia de pus în rama sufletului și păstrat acolo cu drag mult și emoție și recunoștință. (și dacă mă gândesc bine, mai am doar una așa, pe măsură, de-acum câțiva ani, când alt om cu suflet senin și plin de creativitate, a mișcat o lume întreagă, ca eu să primesc de ziua mea, când împlineam 33 de ani, ceea ce-mi doream – 33 de scrisori în cutia poștală. și da, am primit atunci peste 80 de plicuri cu scrisori, felicitări, mesaje, vederi, etc. și stau toate acum într-o valiză pe care-o deschid din când în când și mă bucur iar și iar de amintirile acestea prețioase. nemuritoare.)

Deh, în marea majoritate a cazurilor, eu sunt omul din spatele pupitrului de surprize și nu cel din fața camerei de filmat. Și nu știu să primesc, nu știu să arăt cât de mult mă bucur. Rămân așa, copleșită în fața unui gest prea frumos, prea, prea în toate felurile.

O după amiază de miercuri, o gospodărie de poveste din Muzeul Județean de Etnografie Maramureș  și o mână de oameni care s-au gândit că trebuie să celebrăm faptul că domnișoara dragon din burta mea urmează să facă cunoștință cu lumea aceasta. Nu azi, mâine, dar în curând.

Și ce-a ieșit e poveste. Magică poveste despre suflet de oameni buni. 

Fetița aceasta vine pe lume sub o stea extrem de specială, o stea – balon cu aer cald. Dacă așa a decis, să fie parte din lumea noastră acum, când suntem în focurile pregătirilor celui mai special festival de baloane cu aer cald, pe care-l plănuim de un an, la care muncim de un an… păi asta-i lumea ei, n-are cum altfel. Dacă m-a făcut, de când a fost de-abia sâmbure de om în burta mea, să pun pe pauză planul de-a urma cursurile școlii de pilotaj de baloane cu aer cald și să reiau școala de bebelușie, păi n-are cum altfel, decât să fie parte din această lume a zborului și-a acestor blânzi dragoni ai aerului. Nu-i spun degeaba domnișoara dragon, scoate flăcări pe nări din primul moment de sarcină deja, o fi știind ea ceva…

Și-atunci, petrecerea ei, prima ei petrecere, când încă suntem 2 în 1, a fost așa. Magică. Cu baloane cu aer cald de toate felurile. Tort, muffins, cake pops. Meșteșugărite toate acasă, de mâini de artist care-au trecut de la modelarea ceramicii sau a porțelanului, la modelarea blatului de tort și-a cremelor. Decor, cadouri, atmosferă, bucurie, toate-au fost învăluite de aerul acela magic pe care baloanele cu aer cald ni-l dau.

Măi, tot n-am cuvinte destule să arăt ce simt. Modul în care mi-a tremurat sufletul când mi-am dat seama că-i o surpriză pregătită pentru mine, recunoștința care mi-a copleșit sufletul înțelegând implicarea, efortul, timpul pe care oamenii ăștia le-au pus ca lucrurile să iasă și să iasă așa cum au ieșit, modul în care nimeni nu s-a dat de gol… tare-mi sunt prețioase. Kinga & Olivia, Diana, Ileana, Gabriela, Nico, Adriana, Roxana & Mateea, Peter, vă mulțumesc. Voi sunteți oamenii mei. Și-o spun fără vreun sentiment de posesiune, fără vreo mândrie c-aș deține ceva… ci doar cu recunoștință multă pentru că sunteți în viața mea.

Uite, fetiță, în lumea aceasta vii. O lumea grea, cu multe de învățat și depășit, cu o neîncetată luptă pentru a fi mai bun, a trăi mai bine, a înțelege mai bine. Dar uite, e o lume în care mai sunt oameni de ăștia, frumoși la suflet, oameni care-ți vor fi și ție alături și pentru asta, în mintea și-n sufletul meu, încă mai e speranță. De bine, de frumos. Așa că, te-așteptăm cu drag, când ești pregătită să vii. Că împreună, ai să vezi, o să ne iasă. 

(Kinga, îți mulțumesc pentru fotografii, pentru scenariu și regie, pentru că ești!)